CeSeVeDe

Si grecii au talent!

2011-04-28T00:30:00.000+03:00

How To Give A Great Man To Man Hug

2011-04-23T20:09:00.000+03:00

Piranha (2010) 3/10

2011-03-23T00:36:00.005+02:00

Sunt putine tragedii care ma mai impresioneaza in lumea asta in care aflam despre noi nenorociri la fiecare ora pe orice post de stiri. Cu toate acestea nu pot sa nu fiu ingrozit de cat de departe a mers regizorul Alexandre Aja cu tragedia in acest film. Stalin parca a zis ca moartea unui om e o tragedie si moarte a un milion de oameni e o statistica.

Tragediile se masoare si in numarul de oameni afectati de pierdere. Astfel, moarte unui necunoscut te afecteaza foarte putin si cu atat mai putin cand e vorba de niste actori poate nu mediocri in general dar submediocri in aceasta ecranizare in ciuda faptului ca majoritatea sufera o moarte extrem de violenta si parca deloc rapida. Pentru mine a fost partial o sursa de divertisment dar zambetul mi-a inghetat pe buze cand mi-am dat seama pana la ce limite s-a coborat regizorul cu acest film.

Daca Schindler's List este o drama acest film este o dubla drama si regizorul merita un loc alaturi de Mao in lista celor mai mari ucigasi din ultimul milion de ani. Nu mai putin de doua actrite porno isi gasesc sfarsitul dureros in ape tulburi. Si daca m-as fi putut impaca cu moartea lui Kelly Brook care doar joaca rolul unei actrite porno, Riley Steele a lasat un loc gol in inima mea si probabil a altor 2-3 miliarde de barbati care o cunosc intim. Asa ceva nu se face :(.

TLDR: Nuditate, sange si umor cauzat de stangacii scenaristice care imi place sa cred ca sunt intentionate.

Furia Rosie Turbo!

2011-03-20T22:45:00.002+02:00

Eternal Heroes vs Lich

2010-05-29T23:08:00.001+03:00

AMR 4

2010-03-04T01:31:00.005+02:00

Nu mi-a displacut Avatar-ul lui James Cameron dar m-a si plictisit intr-o oarecare masura, poate si din cauza imensei publicitati care i-a fost facuta. Pana si parintii mei m-au intrebat de film si pentru ei ultimele noutati sunt ce da Protv-ul sambata seara. Consecinta a a cestui fapt, salile de cinema s-au umplut pana la refuz chiar si in oraselul nostru, lucru admirabil pentru o populatie educata cu dc si mai curand torrents. Acest lucru s-a datorat poate si tehnologiei 3D care patrunde putin cate putin in viata noastra, si cum pe torrente nu gasesti ochelari a trebuit sa mergem la cinema.
In alta ordine de idei nici Hurt Locker nu m-a i mpresionat foarte tare. Sigur, nu a fost un film prost, dar parca e ridicat in slavi in mod artificial datorita contextului politic actual si mai putin a valorii intrinseci. Faptul ca a fost amanat atat amar de vreme pentru o sansa la aceste premii iarasi in scade din merite, cel putin in opinia mea.
Ce vreau sa spun este ca anul acesta parca as merge in alta directie. Nu e distractiv sa iei partea favoritilor asa ca votul meu merge catre fratii Coen si a lor A serious Man. Si inainte de Avatar si Hurt Locker as mentiona si The Blind Side. Asa, ca sa fie.

Eternal Heroes

2010-02-28T01:10:00.003+02:00

Acesta este un pamflet. Orice asemanare cu fapte si personaje reale este pur intamplatoare. Nici un animal nu a fost ranit in producerea acestui clip. Make love not warcraft!

Hartia va fi albastra

2010-02-21T22:09:00.003+02:00

Remember

2010-02-17T00:59:00.003+02:00

War. War never changes

2010-02-10T22:20:00.003+02:00

Mi s-a cam acrit de patriotismul american si de eroismul soldatului detasat in Irak, Afganistan sau mai stiu ce zona de interes strategic pentru Unchiul Sam. Macar la noi cei plecati acolo sunt vazuti de majoritatea oamenilor drept ceea ce sunt, adica mercenari. Eticheta de erou nu impaca in mintea mea cu ce se petrece dincolo.

Trecand peste aceste probleme The Hurt Locker a reusit sa ma tina intr-o stare de tensiune continua gratie a doi factori: Kathryn Bigelow si Jeremy Renner. Determinanta pentru acest lucru este chiar scena de deschidere a filmului, extrem de lunga dar regizorul reuseste in mod admiral sa aduca acest lucru in avantajul sau pentru ca fiecare secunda trecuta adauga la bagajul emotional totul culminand cu explozia din final care elibereaza intr-un fel intreaga energie acumulata in scena. Pe parcursul filmului ajungi sa astepti acea explozie dar in acelasi timp sa te si temi ca acea explozie ar putea veni, un paradox exploatat cu succes si pe care se bazeaza defapt intreaga ecranizare. Renner nu este neaparat impresionant dar are meritul de a livra o prestatie solida in concordanta cu intensitatea actiunii.

Filmul mai are un merit, acela de a ma face sa aud de Generation Kill o miniserie de 7 episoade care mi-a adus aminte de Band of Brothers ca si subiect dar mai important din punct de vedere calitativ. Daca in The Hurt Locker actiunea se petrece dupa ocupatia Irakului in Generation Kill urmarim aventurile unei companii din zilele invaziei, totul incepand in Kuweit si terminandu-se la Baghdad.

Felipe, baby, stay cool!

2009-04-12T23:58:00.002+03:00

Vand abonament la masaj

2009-03-10T20:28:00.003+02:00

Incerc sa-mi fac curatenie lunar in lista de messenger dar de fiecare data raman invariabil cu mai multe contacte decat am nevoie. Am primit un mass de la unul din acele contacte pe care le ai dar nu stii de unde si nu-l stergi in speranta ca intr-o zi iti va fi folositor. Suna cam asa: Vand ieftin 2 abonamente la masaj. Eram gata sa inchid fereastra si sa-i dau ignore cum fac deobicei cu mass-isti notorii dar ceva m-a facut sa-i raspund. Nu l-am intrebat de pret pentru ca nu ma tenta oferta dar l-am intrebat de unde le are. Explicatia lui e demna de imortalizat.
Il iubeste femeile se pare, 2 mai precis cu care se vede in acelasi timp dupa cum sustine el. Venind ziua de 8 martie omul s-a gandit sa le cumpere ceva frumos si s-a oprit la un abonament pentru masaj. A zis ca nici macar nu a fost ideea lui, a gasit pe un forum si pentru ca sa se scuteasca de si mai mult efort intelectual a luat 2. Toate bune si frumoase, fetele fericite pana cu 2 zile dupa cand se decid amandoua sa profite de oferta...in acelasi timp. Se nimeresc in sala de asteptare si ca fetele mai palavragesc daca e prima data, cine le-a recomandat etc. Ce sa mai zic, Cassanova a fost deconspirat.
Tipul insa descurcaret, cum necum a reusit sa recupereze ambele abonamente si incearca sa-si recupereze o parte din investitie. Hai noroc!

Intamplarea mi-a adus aminte de ce am citit pe un blog cu vreo luna in urma. Era o postare despre rezolutii pentru anul 2009 si tipul avea undeva pe acolo in lista scris: Spend less money on bitches. Urmatoarea postare, cateva zile mai tarziu: I`m sad, my girlfriend dumped me!

Who can blame her?.

Gran Torino (2008) 7/10

2009-03-03T23:07:00.003+02:00

De la Mystic River incoace, Clint a regizat numai filme unul si unul. Cred ca am mai spus-o dar ma simt nevoit sa ma repet: Clint este cel mai bun regizor al deceniului acestui deceniu. A scos 8 filme in aceasta perioada din care cel putin 6 sunt Oscar's worthy. Am fost un fan al actorului inca din vremea Blondie dar nici unul dintre filmele sale nu m-au impresionat ca aceste ultime ecranizari, incepand cu Mystic River, Million Dollar Baby, trecand prin Flags of Our Fathers si Letters from Iwo Jima si incheind cu Changeling si Gran Torino. Clint si-a rafinat si partea actoriceasca, chiar daca a pastrat nestirbite trasaturile care l-au consacrat avem ocazia sa-i descoperim o alta latura cu fiecare scena. Deplang faptul ca si-a anuntat retragerea din postura de actor cu acest film, retragere in still Corrado Cattani care se potriveste de minune carierei sale.

Nu o sa ma apuc acum sa zic ca filmul este perfect. Are destule hibe incepand cu scenariul care pe alocuri nu e foarte inspirat si terminand cu actorii mai tineri care mai au nevoie de ceva cizelare. Nu fac o treaba chiar groaznica doar ca nu reusesc sa tina pasul, lucru de asteptat avand in vedere ca mai toti sunt la debut. Toate aceste detalii insa isi pierd din importanta in momentul in care Clint, sau daca vreti Walt Kowalski isi primeste partea de atentie. Filmul este centrat in jurul lui si toate scenele importante isi gasesc finalitatea prin intermediul acestuia.

Cu un scenariu ceva mai periat acest film ar fi putut fi cu usurinta cel mai bun al anului trecut, in conditiile in care ceilalti competitori nu m-au impresionat cu nimic in mod deosebit, poate cu exceptia lui Doubt care a avut un scenariu extraordinar. Un scenariu ca cel din Doubt si un protagonist ca Clint si am fi avut lejer un film de top 10 all time.

Despre share-ul la c:\

2009-01-29T19:47:00.002+02:00

Ma suna zilele astea un amic cu care nu mai vorbisem de vreme buna. Salut, salut, ce mai faci cum o mai duci etc. Trecand peste asta imi zice, "Frate, am gasit cu cine sa-mi sharuiesc c-ul." Nu inteleg ce vrea sa spuna dar intru in joc: Esti sigur ca vrei sa faci asta? Mai inteleg daca era d-ul, e-ul...dar chiar c-ul? Ai acolo sistemul de operare si My documents. "Sunt sigur, m-am hotarat, te invit si pe tine sper sa fii liber. Vezi poate reusesti sa vii si la Starea Civila".

Omul vorbea cat se poate de serios. Pe cand anunturi in ziar la rubrica matrimoniala: Caut persoana de sex feminin, agreabila pentru o relatie bazata pe share la p:\. Exclus share la c:\.

Mafia 2 - Toamna 2009

2009-01-19T11:20:00.003+02:00

Mafia a aparut intr-o perioada cand GTA 3 se lauda ca revolutioneaza genul 3D Action prin libertatea de miscare dusa la extrem. Fara sa afirm ca GTA 3 a fost un joc prost, trebuie sa recunosc ca nu i-am dat prea multe sanse. Si motivul este chiar Mafia care poate fi numit un GTA ceva mai rafinat. Avem o atmosfera de milioane, muzica excelenta, libertate de miscare comparabila si in plus un story solid dublat de secvente de condus care nu fac volanul un accesoriu inutil ca in seria GTA. Am mari sperante in acest Mafia 2, mai ales dupa ce GTA 4 nu as zice chiar ca m-a dezamagit dar cu siguranta nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele, si asta din mai multe puncte de vedere.
Enjoy!

Ubuntu? I`m going to learn... Ubuntu?!

2009-01-18T10:11:00.006+02:00

Luna plina

2009-01-12T16:51:00.003+02:00

Am inceput sa-mi asociez noptile de nesomn cu luna plina. Sambata a fost una neobisnuit de frumoasa, aproape dublu ca marime sau cel putin asa am vazut-o eu cu ochii carpiti de somn. Trebuie sa cercetez daca aceasta afinitate cu Selena mi se trage "De la Pamant la Luna" sau are o data mai recenta.

Despre somn

2009-01-06T03:43:00.003+02:00

In ultima vreme dorm foarte neregulat. Nu stiu ce e cu mine dar de multe ori nu imi e somn nici dupa 24 de ore de stat treaz si alteori dorm si 15 ore pe zi. Ieri de exemplu m-am culcat la 2:00 si m-am trezit a doua zi la 16:30. Si asta doar pentru ca mi-a sunat telefonul ca altfel mai stateam. Acum e ora 4 aproape si de plictiseala si nesomn am vazut Star Wars: The Phantom Menace. Prost film, dar tot nu mi-a venit somnul. As da vina pe schimbul de noapte dar a trecut o saptamana de atunci, ar fi trebuit sa-mi fi intrat intr-un oarecare normal...in functie acum si de propria definitie de normal.
Cum de Undercover chiar nu mai am chef si nici cu cine sa ma conversez la ora asta nu am cred ca o sa incerc sa adorm in acordurile Octale and Hordak vs The World.

Saw V (2008) 5/10

2009-01-05T23:58:00.003+02:00

Dupa un Saw 4 post trilogie, mult sub limita mediocritatii prea mari sanse nu-i dadeam debutantului in fotoliu de regizor, David Hackl, de a resuscita interesul pentru aceasta serie. Surpriza a fost una chiar placuta. Desi povestea nu reuseste sa treaca in perioada post Jigsaw (Tobin Bell), legaturile cu celelalte filme din serie sunt pe alocuri suficient de interesante pentru a ne pastra interesul de-a lungul celor 90 de minute. O perioada suficient de scurta ca sa nu devenim plictisiti de folosirea acelorasi trucuri reciclate aproape fara sfarsit, daca stam sa ne gandim ca vor mai exista cel putin inca 2 filme in serie.
Desi Jigsaw a murit in Saw IV, aici apare sub forma de flashback si are cel putin 3 clase peste celalalt personaj negativ din film, Mark Hoffman (Costas Mandylor). Si nu doar la nivel de personaj ci si ca interpretare, prestatia lui Tobin fiind atat de mult peste media filmului incat viitorul seriei fara el imi ridica serioase semne de intrebare. Asta daca nu cumva vor folosi acelasi artificiu si in urmatoarele doua ecranizari.

Cunoasterea primelor 4 filme din serie, cel putin la nivel superficial este obligatorie inainte de vizionarea acestuia din urma. Se fac foarte multe conexiuni cu personaje si intamplari din trecut, cred ca mai bine de jumatate din film este realizata prin flashback-uri. E drept ca nu avem neaparat doar scene din celelalte filme, uneori acele scene cunoscute sunt prezentate nu din viziunea victimei ci a autorului, lucru care le face oarecum interesante si mai sterge putin din impresia lipsei de originalitate. E greu sa mai vorbesti de originalitate cand avem acel 5 in coada, dar aceste procedee artistice ajuta totusi la crearea unei impresii de proaspat care ridica putin nivelul calitativ. La personaje e destul de clar, doar Jigsaw merita amintit restul fie au parte de prea putin timp pe ecran pentru a arata ceva fie nu au ce arata indiferent de timpul care le-a fost alocat (Costas Mandylor).

La nivel de poveste, interesanta mi s-a parut doar legatura cu celelalte filme, asa numita parte originala, parte care ar fi trebuit sa insemne nasterea unei noi trilogii are o calitate la fel de indoielnica ca noul inamic (Hoffman). Ca si incheiere de serie filmul primeste nota de trecere, daca as fi luat in vedere si faptul ca scenaristii si-au lasat 3-4 fire epice pentru filmele viitoare m-as fi oprit la nota 4. Probabil fanii Saw il vor urmari si cred ca merita urmarit si de cei care au vazut primele 4 filme fara sa ramana prea impresionati. Oricine a vazut Saw 4 pana la final sigur va gasi putin oxigen cu acest al 5-lea capitol. Cine s-a oprit la 2 sau 3 e bine sa ramana acolo cu memoria unei serii Saw cel putin decenta la nivel calitativ.

2008 - Cel mai...

2009-01-05T17:05:00.003+02:00

Ca sa ma scot pentru lipsa de activitate din ultima perioada am redactat aceasta rememorare a celor mai bune, si de ce nu, mai putin bune filme din 2008.

Cel mai tatic film: In Bruges
Cel mai tatic film - Comedie: Tropic Thunder
Cel mai tatic film - Animatie: WALL·E
Cel mai tatic film - Romanesc: Nunta muta
Cel mai bun actor: Heath Ledger in The Dark Knight
Cea mai buna actrita: Natalie Portman in The Other Boleyn Girl

Si sa continuam:
Cel mai tatic Batman movie: The Dark Knight
Cea mai tare resuscitare: Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull
VHS-ul nu e mort: Be Kind Rewind
Cea mai frumoasa minune: Henry Poole Is Here
Cel mai tare film cu zombie, din toate timpurile: Zombie Strippers!
Cel mai bun western: Appaloosa
Cel mai bun film cu Jessica Alba: The Eye
Cel mai bun film facut dupa un joc PC: Max Payne
Cel mai "altruist" personaj: Ben Thomas in Seven Pounds

Si pentru ca am avut si rele:
Cel mai prost film si punct: The Hottie & the Nottie
Cel mai prost film cu zombies: Zombies! Zombies! Zombies!
Cea mai proasta continuare a unei continuari proaste: The Mummy: Tomb of the Dragon Emperor si Transporter 3
Cel mai prost film nud: Zack and Miri Make a Porno
Cel mai nasol film cu carti de joc: 21
Cel mai slab film cu masini: Death Race
Cea mai proasta continuare pe marele ecran a unui serial mediocru: Stargate: The Ark of Truth
Cel mai jalnic remake: My Sassy Girl

Zack and Miri Make a Porno (2008) 3/10

2008-12-06T17:20:00.003+02:00

Kevin Smith e genul de om despre care se poate spune ca s-a nascut talent si a murit speranta. Clerks. din 2004 a fost atat de bun incat aproape inevitabil tot ce a urmat nu s-a mai ridicat la acelasi nivel. Si daca in 2006, Clerks II inca mai strangea cateva zambete cu Zack and Miri nu a facut decat sa-si mai lege inca o greutate de 500 de kilograme la cele 150 care deja il afundau in abisul mediocritatii hollywood-iene.

Undeva acolo jos, il intalneste si pe Seth Rogen care, din nefericire pentru el nici macar nu a avut sansa sa se bucure de notorietatea pozitiva castigata cu Knocked Up si Superbad. In mai putin de un an productii ca acesta de fata si Pineapple Express mentionata anterior l-au adus undeva pe la nivelul profesional detinut de Paris Hilton. Asemanarile nu se sfarsesc aici pentru ca si Paris a avut un film bun (e drept ca acolo imaginea in infrarosu nu a fost chiar cea mai buna) urmat de o serie de productii care mai de care mai infricosator de proaste.

Cred ca singura mentiune pozitiva in acest film e Traci Lords care mi-a declansat o serie de amintiri umede legate de filmele difuzate pe TeleM si ProTV dupa o anumita ora in primii ani de dupa revolutie. Banii investiti in operatiile estetice o pastreaza intr-o forma de invidiat. Asta aviz amatorilor de filme a caror referire o gasim in titlu. Ca o paranteza, am fazut filme de acel gen cu ceva mai mult story si character development decat acesta de fata.

Hellboy II: The Golden Army (2008) 6/10

2008-12-06T12:30:00.003+02:00

Am vazut Hellboy candva prin 2004 si nu am ramas foarte impresionat de opera unui Guillermo del Toro care venea dupa un Blade II interesant, dar departe de a fi memorabil, si care inca nu trecuse prin maturizarea numita El Laberinto del fauno.
Chiar daca la nivel de poveste filmul nu reuseste sa convinga pe delin, sub aspect vizual lucrurile stau mult mai bine. Si nu ma refer aici la un overuse de CGI, bineinteles ca exista din plin si grafica prerenderizata, diferenta este ca aici e facuta cu un oarecare simt artistic. Am ramas placut impresionat de lupta dintre Hellboy si Elementalul gigantic si mai ales de deznodamantul acestei confruntari. Aici se vede clar mana unui regizor poate putin mai neortodox cand isi prezinta ideile pe pelicula dar in mod clar emotionant.
Mare lucru nu-mi amintesc din original si nici acest film nu face vreun efort de a aminti privitorului ce s-a intamplat in trecut cu o mica exceptie care are insa ca scop prezentarea intrigii din actiune si nu familiarizarea privitorului cu universul. Acest lucru nu este insa aproape deloc deranjant pentru ca Hellboy 2 poate fi luat foarte bine ca un film de sine statator, daca nu ar fi avut 2 in coada aproape nu ai fi banuit ca e un sequel.

In ciuda unor secvente de actiune bine executate filmul nu duce lipsa si de o dezvoltare a caracterelor neasteptata. Si nu ma refer aici doar la Hellboy si la conflictul sau interior, aproape fiecare personaj are ceva de spus si cel putin un conflict interior. Pana si elementul negativ, Prince Nuada, ofera o explicatie credibila pentru actiunile sale, nu e prezentat ca un asasin fara alt scop decat distrugerea umanitatii. Dar va las pe voi sa descoperiti aceste conflicte interioare la care iau parte protagonistii.
Hellboy 2 reprezinta dovada clara ca in aceasta era comerciala e loc si de putin suflet si ca un asa zis film de actiune poate sa nu duca lipsa de personaje veridice si conflicte multiple.

Max Payne (2008) 6/10

2008-12-01T22:24:00.006+02:00

Max Payne a fost unul dintre cele mai bune action-uri care au vazut pixelii monitoarelor, astfel ca ecranizarea trebuie sa se ridice la nivelul asteptarilor fanilor. Fani, care au dorit sa-l vada pe marele ecran inca din 2001, pentru ca daca a existat un joc cu un imens potential pentru cinematografie atunci acesta a fost Max Payne. Dezamagirea este cu atat mai mare, acum, cand realizez ca vreau sa incerc din nou jocul pentru ca mi-a oferit o experienta cinematica mai buna decat filmul.

Daca in joc totul era explicat gradat, pe capitole in film lucrurile nu mai stau chiar asa. Povestea este cel mult mediocra si nu datorita unei lipse de potential ci din cauza modului in care ne este prezentata. Cadrele nu sunt foarte scurte, nu durata este problema lor ci faptul ca in fiecare scena, regizorul John Moore si scenaristul Beau Thorne reusesc sa nu spuna mai nimic. Povestea nu e greu de urmarit fiind atat de subtire incat si daca te uiti pe sarite nu pierzi mare lucru.
Ca si personaj, nici macar Payne nu e conturat cum trebuie, ce pretentii mai putem avea de la caracterele secundare care pur si simplu umplu spatiu pe ecran pret de cateva replici. Si Nelly Furtado si-a gasit doua cuvinte de spus pentru ca de personaje neinteresante nu ducem lipsa. Un villain destoinic ar mai fi salvat putin situatia, m-as fi multumit chiar si cu unul mai ster atat timp cat confruntarea cu eroul ar fi dat nastere unei scene memorabile. Dar am cerut prea mult. Si prima, si "marea confruntare" din final sunt execrabile chiar si pentru un asa zis film de actiune. Si daca as fi putut accepta o poveste insuficient dezvoltata, lipsa de conflict credibil nu este scuzabila de nici un fel.
Sa nu uit de Mila Kunis care este dragalasa prin definitie si nu reuseste transformarea intr-un asasin cu sange rece de nici o culoare. Si nu sunt de vina episoadele din "That '70s Show" sau recenta vizionare a Forgetting Sarah Marshall. Si pentru Olga Kurylenko nu e o distanta foarte mare de la Bond girl la lame girl. As incepe si cu Beau Bridges dar simt ca nu ajung nicaieri. Saracul e mai plictisitor decat partenerii de vizionare care mai aveau putin si adormeau.

Ce mi-a placut a fost faptul ca mi-a trezit interesul pentru o rejucare si ca cel putin atmosfera face cinste numelui. In special cadrele panoramice si modul in care sunt vazute unele scene prin ochii consumatorilor de "energizant" stimuleaza in mod artistic retina. La capitolul imagine sunt putine lucruri pe care le pot reprosa si acest lucru se reflecta in modul darnic prin care am notat filmul. Fiti insa avertizati, fara o latura artistica dezvoltata si/sau un simt estetic treaz nu va atingeti de aceasta productie. Sunt 100 de minute pe care cel mai probabil nu le veti primi inapoi.

My Best Friend's Girl (2008) 5/10

2008-11-25T19:13:00.003+02:00

In continuarea periplului meu masochistic prin cinematografia actuala mi-am oprit privirea asupra titlului de fata. Intamplarea a facut sa nu-l vad singur, cel putin nu la inceput. Cam 30-45 de minute a rezistat inainte sa-mi spuna sa cautam altceva. Nu stiu de ce dar acele prime minute mi s-au parut chiar cele mai bune din film, defapt as categorisi intreaga productie drept decenta, cel putin pana la ultimele 15-20 de minute care sunt intradevar groaznice. Imi e greu sa-mi dau seama cum au putut sa strice in halul asta o productie nu buna, dar oricum suportabila.

Ideii in sine nu-i lipseste ceva potential. Tank (Dane Cook) are o slujba neobisnuita. Atunci cand cineva se desparte de prietena el este persoana apelata. Ce face, este aproape o arta, invita persoana respectiva la o intalnire care merge atat de prost incat singura solutie care ii ramane nefericitei este sa-si sune fostul iubit si sa-l primeasca inapoi. Tank face ca restul oamenilor sa arate bine prin contrast, lucru laudabil de altfel. Situatia sufera modificari atunci cand intervin sentimentele si o simpla slujba aduce implicare emotionala. Dupa cum am spus ideea are ceva potential dar din pacate se pierde undeva pe la mijloc.

Protagonistilor (Dane Cook si Kate Hudson) le lipseste pana si cea mai elementara legatura, nu exista nici un fel de vibratie intre ei si ce este mai grav nici macar nu incearca sa o mimeze. Daca de la Cook nu aveam mari pretentii, Kate Hudson inca nu se regaseste de nici un fel de la Almost Famous incoace. Si e destul de grav pentru ca iata incep sa se faca aproape 10 ani de atunci. Pe alocuri apare si Jason Biggs care incepe incet incet sa devina marca unei incercari umoristice nereusite. Ca sa nu fie totul chiar de rau il remarc pe dolofanul Alec Baldwin care in ciuda aparitiilor episodice reuseste sa ridice filmului deasupra liniei de trecere. M-a facut interesat de "30 Rock" pe care il voi incerca cu proxima ocazie.

Young People Fucking (2007) 5/10

2008-11-24T20:37:00.003+02:00

Titlul nu are cum sa nu atraga cateva priviri ghiduse, mai ales cand il intalnesti pe raftul cu comedii si nu in coltul rezervat adultilor. Asta nu inseamna ca poti sa-ti lasi pustanul de 5 ani jumatate sa-l urmareasca dar pe cel de 14 cu siguranta. Cel mai probabil s-a intalnit deja cu o parte din situatiile portretizate in film si mai mult de o pereche de sani goi si un posterior masculin nu e de vazut. As zice chiar ca e dezamagitor la acest aspect avand in vedere asteptarile ridicate de titlu.

Povestea este ca nu este nici o poveste. Cinci parteneri, trec prin etapele premergatoare sexului, sexul in sine si taclaua de dupa. Filmul este fractionat pe 6 capitole (preludiu, stimulare, sex, interludiu si epilog) fiecare cu 5 povesti separate (cuplul, fostii, prietenii, prima intalnire si colegii de camera).

Pe alocuri interesant, alte ori nu prea este suficient de scurt cat sa nu plictiseasca si sa provoace cate un zambet la intervale regulate.
Regizorul elvetiano-canadian Martin Gero este mai cunoscut pentru munca sa ca scenarist in cadrul seriei pentru televiziune "Stargate: Atlantis" dar de dovada suficient potential ca sa ma declar interesat de un eventual urmator proiect al sau. In paranteza fie spus sunt si un fan moderat al serialului.

Pineapple Express (2008) 4/10

2008-11-16T13:43:00.003+02:00

Dupa un Snow Angels aproape bun, David Gordon Green da cu bata-n balta cu aceasta productie. Nu e corect sa impingem toata vina asupra sa, mare parte apartine scenaristului Evan Goldberg si Seth Rogen. Seth Rogen de la care aveam ceva pretentii dupa un Superbad relativ decent si un Knocked Up chiar bunicel. Pe alocuri sunt cateva gaguri reusite, dar in principal in prima parte situatiile sunt cel mult jenante si nu prea amuzante. A doua jumatate e in genera ceva mai alerta, mai multe gaguri pe cm patrat de pelicula, cateva replici hilare si nu in ultimul rand un joc actoricesc aproape decent. Nu e de mirare ca am urmarit prima parte intr-un interval de 2 zile, cu lungi pauze, finalul vizionandu-l intr-o singura transa.

Filmul incepe pretentios cu un experimentat militar din anii 50 pentru fabricarea un super drog. Fast forward pana in zilele noastre cand produsul experimentului loveste piata consumatorilor de droguri recreative. Fara prea multa logica, Dale Denton si dealarul sau Saul Silver ajung in mijlocul unui conflict dintre 2 bande rivale de traficanti, conflict care se incheie la fel cum a inceput, in interiorul locatiei secrete unde a inceput totul.

Vazut cu prietenii poate fi pe alocuri decent, chiar m-am gandit pentru un moment sa-i dau o nota de trecere. Din fericire prima parte absolut ingrozitoare mi-a ramas adanc intiparita in minte si in ciuda relativei salvari din final trebuie sa se multumeasca cu un 4. Sa-i zicem un 4,50 si dupa cum zicea profesoara mea de romana "rotunjesc in sus doar daca vreau eu". Si eu nu vreau.

Quantum of Solace (2008) 5/10

2008-11-12T21:50:00.006+02:00

Sunt un fan al filmelor Bond, si am fost inca dinainte de perioada Connery care ramane totusi Bondul meu favorit. Brosnan nu mi-a displacut si l-am apreciat cat de cat pe Craig in Casino Royale. Filmul mi-a placut ceva mai mult dar oricum nu m-a dat pe spate. Am sperat totusi ca e o noua era si ca incepand cu al doilea film va veni si progresul. Cat de mult am putut sa ma insel.

Ca fan care a vazut toate filmele de cel putin o data (multumesc pe aceasta cale postului Antena 1 care le-a difuzat intr-o perioada cand inca se mai facea televiziune acolo) imi este greu sa numesc un Bond mai slab decat acesta.

Are atat de multe hibe ca nu stiu cu care sa incep. Filmele Bond nu sunt caracterizate printr-un scenariu elaborat dar cu acesta au reusit sa se scufunde in cele mai adanci ape ale mediocritatii. Nu are nici un fel de noima, nici inceput si nici sfarsit. Tema centrala este razbunarea dar ni se ofera atat de putine detalii incat mai mult trebuie sa ghicim printre randuri, cine, cum, ce, de ce si cu cine.

Pastrand drumul trasat de Casino Royale, Craig intruchipeaza rolul unui antierou suparat pe viata, pe moarte si pe lume in general. Nu ar fi fost o abordare rea daca s-ar fi petrecut ceva mai mult timp pe intriga, daca ni s-ar fi schitat niste motivatii sau niste aspiratii. Asa suntem pusi inca din prima scena cu Bond pe o parte, indivizii rai de cealalta parte, urmeaza o scena de actiune condimentata de explozii si in final cei rai o incaseaza. Scena se repeta de-a lungul filmului de 5-6 ori cu mici variatiuni dar in cele din urma rezultatul este acelasi.

S-a pierdut de tot savoarea de Bond (un Aston Martin nu e de ajuns). Nu mai avem gadgeturi inteligente, nu mai avem femei sexy (bine, avem una dar relatia cu Bond este insuficient dezvoltata, sau mai degraba deloc) si cel mai grav nu-l mai avem pe acel Bond acid si sarmant in acelasi timp pe care l-a imaginat Fleming. Ce ramane? Un film de actiune, e drept cu efecte de calitate dar din pacate nimic mai mult.

Care si actiune e artificial creata prin cadre accelerate taiate brusc si des. Nu se mai construieste, nu se mai creeaza, se taie si se lipeste. Si avem adrenalina. Sigur, se poate obtine si asa rezultatul dorit dar am spus, ramane in urma o senzatie de artificial si de fortat de care nu pot scapa. Si Bond nu a fost despre asta.

Actorii fac si ei ce pot, mare lucru nu le pot reprosa pentru ca efectiv nu au cu ce lucra. Timpul petrecut pe dezvoltarea personajelor este eliminat astfel ca o sa ma feresc sa mentionez negativ pe cineva. As spune totusi ca nu am fost deloc impresionat dar ca dupa parerea mea vina apartine in principal regizorului si apoi scenaristilor.

Nu am avut Bond anul acesta. Poate data viitoare.

The Maltese Falcon (1941) 8/10

2008-09-12T21:06:00.001+03:00

"In 1593, Cavalerii de Malta au platit tribut regelui Carol al V-lea al Spaniei un soim de aur incrustat cu pietre pretioase. Dar piratii au capturat galera cu aceasta comoara si soarta Soimului Maltez a ramas o enigma pana in zilele noastre."

Astfel se deschide ecranizarea din 1941 a romanului The Maltese Falcon de Dashiell Hammett. Cartea a mai beneficiat de doua ecranizari, prima in 1931 si a doua in 1936 de o calitate jalnica sustine John Huston in biografia sa. Huston debuteaza ca regizor cu aceasta pelicula si este responsabil si de adaptarea scenariului pentru cinematografie.

In San Francisco anului 1941, detectivii particulari Sam Spade (Humprey Bogart) si Miles Archer (Jerome Cowan) primesc vizita unei doamnisoare atragatoare dar extrem de misterioase, Ruth Wonderly (Mary Astor). Aceasta ii angajeaza sa o gaseasca pe sora sa, disparuta cu un barbat, Floyd Thursby. Archer se angajeaza sa-l urmareasca pe acest Thursby pentru a descoperi unde locuieste. A doua zi Spade afla ca partenerul sau a fost ucis, la fel ca si Thursby si ca Ruth Wonderly nu mai este de gasit. Astfel se trezeste implicat intr-o acuzatie de crima, singurul lucru pe care il poate face este sa incerce sa descopere criminalul si in acelasi timp adevarata identitate a domnisoarei Wonderly precum si motivul pentru care a fost implicat in aceasta afacere.

Initial, rolul Sam Spade a fost oferit lui George Raft. Acesta a refuzat deoarece nu a vrut sa lucreze cu un regizor neexperimentat. Nu a fost singura data cand Raft i-a dat drum liber catre succes lui Bogart, ulterior a refuzat si rolul protagonistului in Casablanca. Acest film a fost doar primul dintr-un lung sir de succese realizate de cuplul Bogart-Huston, succese care includ The Treasure of Sierra Madre si African Queen.
Faza de planificare a filmului a fost extrem de minutioasa. Huston nu a lasat nici un detaliu la intamplare, fiecare scena, fiecare detaliu a fost planuit. Regizorul a folosit inclusiv schite pentru fiecare scene pentru ca filmarea sa se realizeze intr-un mod fluent. Recompensa s-a materalizat in cele trei nominalizari la Oscar (Cel mai bun actor in rol secundar, Cea mai buna imagine si Cel mai bun scenariu).

Sam Spade este unul dintre cele mai impresionante personaje vazute pe pelicula. Acest lucru este dublat de o interpretare de exceptie a lui Bogart. Pentru prima data personajul principal nu mai este unul dintre baietii buni. Are defecte evidente, traieste intr-o lume numai a lui, o lume a nuantelor de gri. Asta in ciuda faptului ca pelicula este alb-negru.
In contrast, Mary Astor nu se ridica la aceleasi standarde. Nici relatia dintre ei nu este foarte convingatoare, in scenele dintre ei parca lipseste scanteia. Conflictul dintre Spade si personajul negativ, Kasper Gutman (Sydney Greenstreet aflat la debut) compenseaza insa. Cand cei doi sunt pe ecran in aceeasi scena parca timpul sta in loc, se simte tensiunea din fiecare cadru.

Desi scenariul este oarecum liniar nu lipsesc surprizele. Impresia lasata este ca la-i descifrat in totalitate. De cele mai multe ori ai dreptate cu exceptia unui mic amanunt care ti-a scapat si care mentine interesul crescut pana la final. Pentru a-l parafraza pe Spade inchei cu: This is stuff that dreams are made of.

The African Queen (1951) 8/10

2008-09-12T20:52:00.004+03:00

Avem o poveste de dragoste si aventura experimentata de un cuplu de europeni in Africa Centrala la bordul vasului African Queen. Regia ii apartine lui John Huston care a adaptat impreuna cu castigatorul premiului Pulitzer, James Agee, un roman scris de C.S. Forester. Filmul i-a adus pe Humphrey Bogart si Katharine Hepburn pentru prima data pe ecran impreuna. Bogart a castigat singurul sau Oscar in urma acestui rol in timp Hepburn a trebuit sa se multumeasca doar cu o nominalizare.

Charlie Allnut (Bogart), capitan de vas si negustor, aprovizioneaza o mica colonie pe malul raului Ulanga pastorita de misionarul Samuel Sayer (Robert Morley) si sora acestuia Rose (Katharine Hepburn). Razboiul izbucneste in Europa si repercusiunile lui ajung pana in linistitul satuc din Africa Centrala. Cand Allnut se intoarce, descopera urmarile lasate de trupele germane. Asezarea a fost incendiata si bunul parinte este mort. Rose este unia supravietuitoare si singurul lucru pe care il poate face este sa se imbarce impreuna cu Charlie la bordul vasului African Queen si sa incerce sa ajunga in teritoriul englez. Lucru destul de dificil deoarece toate drumurile sunt blocate fie de jungla fie de trupele germane. Englezii nu au nici o speranta sa-i infranga pe germani atat timp cat exista Louisa. Louisa este un vas de 100 de tone care patruleaza lacul ce desparte teritoriile controlate de germani de armata engleza. Rose propune un plan nebunesc. Nu mai este vorba despre ajungerea acasa ci despre victoria in fata nemtilor. Planul este sa transforme African Queen intr-un torpilor si sa scufunde vasul german. Pentru acest lucru trebuie sa depaseasca nu doar fortele naturii si garnizoana germana din aval ci si antipatia dintre ei.

Ritmul lent in care se dezvolta povestirea este dublat de scenele lungi. Astfel insa ne este facilitata admirarea peisajelor africane de o salbaticie naturala. Filmul a fost partial filmat in Africa, in conditii extrem de dificile. Echipa de productie s-a confruntat cu dizenterie, malarie, apa infectata, plante veninoase si animale salbatice. Katharine Hepburn a scris o carte despre conditiile extreme de filmare din Africa intitulata “The Making of “The African Queen,” or How I Went to Africa with Bogie, Bacall and Huston and Almost Lost My Mind”. Pe langa dificultatile naturale indurate acolo Hepburn a notat si dezabrobarea pentru cantitatea de alcool consumata de Huston si Bogart. Toate sacrificiile facute au meritat deoarece filmul a fost un imens succes, chiar si astazi ocupa un onorant loc 65 in topul Celor Mai Bune Filme din Toate Timpurile intocmit de Institutul American de Film (AFI).

John Huston a facut o treaba excelenta, din punct de vedere tehnic filmul arata bine si in zilele noastre. Ba chiar are o savoare aparte datorita peliculei color aflata intr-o stare incipienta de dezvoltare la acea vreme. Din pacate efectele speciale nu sunt la acelasi nivel, sunt destul de evidente diferentele dintre scenele filmate in studio si cele in exterior. Un alt lucru care nu mi-a placut a fost montajul, pe alocuri l-am gasit prea brutal. Putin mai multa finete nu ar fi stricat, pe de alta parte se potriveste mai bine cu personajul lui Bogart. Dupa standardele actuale actingul din acea perioada e lipsit de expresivitate. Eu ador insa stilul de barbat din topor, dur, flegmatic interpretat de Bogart. Hepburn compenseaza printr-un caracter cald si inocent. Fundalul sonor este asigurat in mare parte de zgomotele junglei doar ocazional isi face loc muzica compusa de John Hughes in interpretarea Orchestrei Filarmonice Regale.

Filmul e mai mult decat o simpla poveste romantica. Ne invata ca si atunci cand nu mai avem nimic putem lupta pentru mai bine si ca doi oameni pot indeplini lucruri incredibile daca sunt dispusi sa depuna suflet si energie.

North by Northwest (1959) 8/10

2008-09-12T00:10:00.002+03:00

Hitchcock este probabil primul regizor pe care l-am apreciat cu adevarat. The Birds a ocupat multa vreme locul fruntas in topul preferintelor mele. Cel putin pana am trecut de varsta de 10 ani si atentia mi-a fost atrasa de Bloodsport cu Van Damme. North by Northwest l-am vazut prima data putin dupa revolutie, la Cinemateca. Tata mi-a spus, vezi ca e un film cu spionaj in seara asta. Ce-s putea dori mai mult un copil de 8 ani? E inutil sa mai spun ca filmul mi-a ramas atat de bine intiparit in minte, incat astazi, la a patra vizionare mi-am amintit exact reactiile pe care le-am avut prima data. Cum l-am invidiat pe Cary Grant pentru raspunsurile ironice si sangele rece. Cum am ras fara oprire la goana nocturna sub influenta alcoolului si cum am ramas mut cand Thornhill s-a trezit cu arma crimei in mana pentru ca mai apoi sa izbucnesc in ras la declansarea blitz-ului. Intreg filmul este ca un carusel care te poarta cu maiestrie cand in sus, cand in jos, aproape fara nici o intrerupere. Razi, te sperii, devii nedumerit, iar razi, iar te sperii, aplauzi si apoi rosesti cand trenul intra in tunel.

Spre deosebire de alte productii ale maestrului, North by Northwest nu lasa mult loc interpretarilor. Ceea ce vezi e ceea ce primesti. O pelicula de actiune condimentata cu mister si umor fin servita cu o garnitura romantica. Este inutil sa cautam simbolistica sau intelesuri ascunse, tot ce avem de facut este sa ne aseazam in fotoliu si sa lasam filmul sa se desfasoare.

Roger O. Thornhill (Cary Grant), un director de marketing din New York este confundat cu un agent secret si rapit de un grup de spioni. De aici actiunea se precipita, Roger incearca la inceput sa dovedeasca ca s-a facut o greseala, dar in cele din urma este nevoit sa preia rolul agentului George Kaplan, timp in care este urmarit de-a lungul Statelor Unite de spioni inamici si agenti federali deopotriva. Singurul ajutor il gaseste in bratele frumoasei Eve Kendall (Eva Marie Sain t) care poarta deasemenea un secret.

Jocul actorilor nu are un rol primordial aici, accentul cade mai mult pe actiune si dialog. Nu pot sa spun nimic negativ la acest capitol, fiecare isi face treaba exemplar si faptul ca reusesc acest lucru fara a atrage prea mult atentia e un mare plus. Ar fi totusi scena urmaririi din debut, acolo Cary Grant face un numar de calitate dar am ras prea mult ca sa fi avut timp sa remarc altceva.

Filmul e filmat aproape in intregime in studio dar decorurile sunt extrem de spectaculoase si in acelasi timp foarte credibile. Poate singura exceptie ar fi scena urmaririi amintita mai sus, dar dupa cum am spus, acolo Cary Grant e elementul principal si nu masina sau drumul. O scena foarte importanta, goana prin campul de porumb cu avionul in spate a fost executata pe teren si asta doar pentru ca era imposibila realizarea in studio cu acelasi nivel de detaliu.

Fanii filmelor clasice sunt sigur ca nu l-au ratat. Pentru cei care nu au gasit placerea vizionarii acest clasici acest film este ocazia perfecta. Cuprinde elemente definitorii pentru acea epoca dar in acelasi timp este suficient de dinamic pentru a nu plictisi.

Metropolis (1927) 9/10

2008-09-12T00:03:00.003+03:00

Metropolis nu este un film pe care sa-l urmaresti cu placere dar este un film pe care iti este imposibil sa nu-l apreciezi. Este o portretizare a luptei ideologice dintre capitalism si comunism avand drept arena un ipotetic metropolis al viitorului. Orasul este format din doua zone. Prima, de o curatenie imaculata este populata de intelectuali. Locatia este idilica, zgarie nori, sosele suspendate si locuri de distractie. A doua, aflata aproape in subteran este murdara, cu strazi inguste pe care mase de oameni tristi fac drumul casa-loc de munca la fiecare zece ore. Contrastul este evident, surprinde insa lipsa totala a oricarei forte politienesti. Mi s-a parut prima data extrem de ciudat ca locuitori de jos isi accepta traiul mizerabil. Apoi am realizat ca pe de o parte oamenii habar nu au de traiul confortabil de la inaltime si pe de alta parte chiar daca ar sti le lipseste vointa sa faca ceva. Sunt doar niste roboti care repeta mecanic zi de zi sarcini aparent lipsite de importanta fara a se intreba de ce.

Maria (Brigitte Helm) este singura persoana care incearca sadirea sperantei in inimile muncitorilor. Ea incearca sa explice ca muncitorii de jos si ganditorii de sus fac parte din acelasi organism si ca au nevoie doar de un mediator pentru a se uni. Acel mediator poate fi tanarul Freder (Gustav Fröhlich) care paraseste viata luxoasa de la inaltime in cautarea dragostei.

Filmul mut este in opinia mea o extensie a cartii, spre deosebire de cel vorbit care este o evolutie. Intr-o carte autorul tine fraiele, povestea urmeaza fagasul stabilit de el dar lipsesc imaginile. Astfel, mintea e libera sa zburde, ne putem imagine diferite peisaje, personaje, decoruri si chiar scene intregi. In aceeasi masura, filmul mut urmeaza directia stabilita de autor. Lipsa sunetului lasa insa in sarcina noastra umplerea unor goluri. Suntem liberi sa ne inchipuim dialogurile si sa interpretam liber ce vedem pe ecran intr-o masura mult mai mare decat a unui film vorbit unde de cele mai multe ori imaginatia este ingradita.

Din punct de vedere al imaginii filmul este o adevarata desfatare. Efectele sunt de o prospetime uluitoare si asta fara a se folosi strop de CGI. Am ramas mult mai impresionat vizual de o simpla intrepatrundere a doua scene din acest film decat de toate efectele din 300. Pur si simplu nu exista comparatie, e arta pura, si arta are aceeasi calitate indiferent de varsta.

Influenta acestei productii asupra cinematografiei este extinsa, o sa amintesc doar cateva titluri care si-au gasit inspiratia in lucrarea lui Fritz Lang: Modern Times, Frankenstein, Blade Runner, Akira, Dr. Strangelove.

Sunt filme pe care le poti rezuma in 2 enunturi. Sunt filme pe care le poti rezuma in doua cuvinte ba chiar sunt filme care pot fi caracterizate printr-un singur cuvant. Metropolis nu poate fi caracterizat nici in intr-o carte intreaga cu atat mai putin in cateva paragrafe de aceea ma voi opri aici. Indemnul meu nu este doar sa urmariti acest film ci sa incercati sa-l pretuiti.

"The IT Crowd" (2006)

2008-09-10T22:58:00.004+03:00

The IT Crowd e un sitcom britanic de comedie nominalizat la premiile BAFTA.Omul din spatele acestui proiect este irlandezul Graham Linehan, serialul ruland sub tutela Channel 4. Actiunea se petrece in cadrul unei companii londoneze si are drept protagonisti 3 lucratori din cadrul departamentului IT. Moss (Richard Ayoade) traieste cu mama sa care are grija de toaleta lui. Este prototipul tocilarului perfect, foarte abil cand trebuie sa comunice in limbaj binar dar se pierde imediat cand ramane fara tastatura.Roy (Chris O'Dowd) incearca prin toate metodele posibile sa evite munca, deoarece simte ca nu este apreciat la adevarata sa valoare. Citatele preferate din manualul depanatorului profesionist sunt: "Have you tried turning it off and on again?" si "Are you sure it's plugged in?". Jen (Katherine Parkinson), cea mai noua membra a echipei este lipsita de orice fel de cunostinte tehnice in ciuda mentiunii din CV ca are "a lot of experience with computers".

Scenariul este standard. Mare parte din actiune se petrece in subsolul cladirii, acolo unde departamentul IT isi are sediul. Daca primul episod este destul de limitat, facem cunostinta cu personajele si ne familiarizam cu locatia serialul creste in valoare cu fiecare noua jumatate de ora. Fiecare episod are un subiect central dar si o multitudine de gaguri secundare asigurate de cei 3 protagonisti, de seful lor putin distrat (Christopher Morris) precum si de personajele secundare. Umorul este asigurat de comicul de situatie ca momentul in care Moss se confrunta cu un incendiu si alegerea lui este sa trimita un mail pompierilor dar si de dialogul savuros dintre cei doi tehnicieni: (Roy: [singing] We don't need no education. ; Moss: Yes you do; you've just used a double negative).

Mi-a placut foarte mult interpretarea lui Richard Ayoade, cred ca este sarea si piperul acestui serial. Katherine Parkinson si Chris O'Dowd au momente cand stralucesc dar si scene mai putin inspirate. Un alt caracter bine scris si foarte bine interpretat este Christopher Morris (directorul companiei).

Decorul este destul de inspirat ales, sediul departamentului fiind tapetat cu diferite postere cu filme, jocuri, comics-uri dar si materiale hardware de colectie (Commodore PET, ZX81, Mac Plus). Tricourile purtate de Roy include enunturi ca RTFM, un extraterestru din Space Invaders si levelul 256 din Pac-Man.

Primul sezon are doar 6 episoade, ceea ce e oarecum putin pentru un sitcom. Pe de alta parte prefer episoade putine dar bune decat 25 de episoade din care jumatate sunt de umplutura. Desi nu toate cele 6 episoade sunt de calitate egala, diferentele dintre ele sunt destul de mici si chiar cel mai slab dintre ele e suficient de amuzant pentru a nu regreta cele 20 de minute petrecute in fata ecranului.

In the Land of Women (2006) 6/10

2008-09-10T22:56:00.002+03:00

Inca din primele cadre directia pe care o urmeaza filmul este destul de clara. Practic la inceputul fiecarei scene stii deja sfarsitul, urmeaza apoi alta scena cu un verdict la fel de previzibil. Debutantul Jon Kasdan (regizor si scenarist) nu face absolut nici un efort pentru a devia de la directia trasata. Reteta e cunoscuta si testata, intrebarea este: functioneaza de aceasta data?

Despartirea de prietena sa zdruncina increderea tanarului scenarist Carter Webb (Adam Brody). Paraseste tumultosul LA si se muta pentru o perioada in casa bunicii, intr-o linistita suburbie a Detroit-ului. Aici intalneste doua femei, mama si fiica (Meg Ryan si Kristen Stewart) care ii schimba perspectiva asupra vietii. In acelasi timp influenta lui are impact asupra relatiei dintre ele.

Scenariul nu e suficient de inspirat pentru a tine interesul ridicat, astfel ca toata greutatea cade pe umerii actorilor. Modul in care interpreteaza si chimia care se formeaza intre ei fac diferenta intre un film bun si un esec.

Am avut un adevarat soc cand am vazut-o pe Meg Ryan. Nici urma de chipul copilaros din "When Harry Met Sally..." sau "You've Got Mail". Anii si-au lasat amprenta si doar asupra aspectului fizic. Si actingul e altul, e drept ca si rolul e diferit. Mi-a placut insa, prestatia ei este foarte buna pe parcursul intregului film la fel ca si cea a lui Adam Brody.Kristen Stewart, maturizata de la Panic Room, ofera deasemenea un acting credibil, chiar daca nu la nivelul celorlalti doi protagonisti.

Filmul are putina drama, un stop de comedie si o bucatica de romantism. Nu stiu cat de buna este reteta dar in cazul acesta functioneaza, meritul revenind in mare parte echipei de actori. La primul sau film Jon Kasdan nu impresioneaza cu nimic dar in acelasi timp gestioneaza foarte bine relatiile dintre personaje astfel ca primeste o bila alba. Nu cred ca voi revedea vreodata acest film, dar daca din intamplare vreo prietena ma va ruga sa-i recomand o comedie romantica cu accente dramatice stiu asupra carui titlu sa ma opresc.

Donnie Darko (2001) 8/10

2008-09-10T22:53:00.003+03:00

Filmul se deschide cu imaginea unui adolescent care se trezeste in zori pe marginea unui drum. E imbracat in pijamale si pare dezorientat dar in acelasi timp multumit.Se suie pe bicicleta si se indreapta spre casa. Toata aceasta secventa este lipsita de sunet ambiental, se aude doar melodia "The Killing Moon" interpretata de Echo & The Bunnymen. A se retine partea cu Bunnymen pentru viitor. Muzica se incheie brusc pentru a face loc unei scene in care toata familia ia masa in liniste. Liniste intrerupta de replica "Votez pentru Dudakis" enuntata de sora baiatului misterios. Discutia politica deviaza intr-o ploaie de insulte pe care cei doi si le arunca. Aflam ca protagonistul din dimineata precedenta este Donnie Darko (Jake Gyllenhaal) si ca urmeaza un tratament psihiatric lucru care explica partial plimbarea nocturna.

Se trece apoi la intriga, Donnie este trezit din somn de vocea unui om imbracat in costum de iepure care il cheama afara din casa si ii spune ca va muri in 28 de zile. Sau mai precis, lumea se va sfarsi in 28 de zile, 6 ore, 42 de minute si 12 secunde. Ramane intrebarea unui Donnie mai mult amuzat decat ingrijorat: "De ce?". Dimineata, se trezeste pe un teren de golf cu cifrele de mai sus scrise pe mana. Ajuns acasa, descopera cu surprindere ca un motor de avion a cazut peste casa parintilor, devastandu-i camera. Ciudatul episod din noaptea precedenta i-a salvat viata.

Regizor si scenarist pentru aceasta productie este Richard Kelly , doar 25 de ani la acea data. La nivel de regie am fost placut impresionat. Unele scene sunt absolut memorabile. As aminti aici prima scena, precum si scena in care ne este prezentata scoala unde invata Donnie. La fel ca la inceput, totul este facut fara dialog, fara sunet ambiental, se aude doar melodia "Head over Heels" a celor de la Tears For Fears. Pe parcursul aproape a intregii melodii camera trece de la un cadru la altul, uneori folosind si slow motion alteori fast forward.Il urmarim pe Donnie cu grupul sau de prieteni, batausul scolii, noua eleva,trupa de dans a scolii, profesorii si relatiile dintre ei precum si dintre ei si elevi.

La capitolul scenariu as avea cate ceva de obiectat. Filmul nu lasa impresia unui tot unitar cap-coada. E construit bucatica cu bucatica, piesa cu piesa, ca un imens castel de carti din care daca ai scos o singura carte totul s-a naruit. Ii lipseste insa cele doua carti din varf, sigur, e o constructie memorabila si asa, dar nu la fel de impresionanta pe cat ar arata terminata.

Jake Gyllenhaal reuseste un rol foarte bun. Nu exceptional, dar oricum foarte bun. Ca sa il compar cu un film recent, cred ca la acelasi nivel cu prestatia din Brokeback Mountain unde s-a descurcat remarcabil dar i-a lipsit sclipirea.O surpriza placuta a fost Maggie Gyllenhaal, sora actorului si in realitate, dar mai ales Patrick Swayze care se confunda excelent cu personajul Jim Cunningham. un fel de guru auto-declarat. La polul opus se situeaza Drew Barrymore care mi s-a parut foarte anosta in ciuda faptului ca a jucat un rol destul de important.

Nu vreau sa inchei fara sa mai amintesc o secventa muzicala excelenta, exact la sfarsitul filmului in acordurile melodiei Mad World in interpretarea lui Gary Jules si Michael Andrews.

"And I find it kind of funny
I find it kind of sad
The dreams in which I'm dying
Are the best I've ever had"

Donnie Darko nu este un film greu de inteles. Povestea este suficient de facila pentru a nu pune mari probleme. Donnie Darko este insa un film greu de explicat. Cred ca e punctul slab al acestui film. Imi plac productiile care lasa loc dezbaterilor. Apreciez insa cand aceste dezbateri au o finalitate palpapila. In cazul lui Donie Darko oricat de mult as discuta si medita asupra lui rezultatul ar fi doar niste simple supozitii. Avand in vedere lacunele sfarsitului multe dintre aceste supozitii pot fi adevarate, de la cele mai elaborate pana la cele mai simple. Ramane ca fiecare sa-si formeze o opinie, eu o sa raman doar cu satisfactia ca mi-a fost oferita aceasta posibilitate.

4 luni, 3 saptamâni si 2 zile (2007) 7/10

2008-09-10T22:47:00.004+03:00

"Ti-a placut?" m-a intrebat o prietena dupa ce am iesit de la film. Intrebarea nu are un raspuns facil. Nu poti sa ai o stare de satisfactie dupa ce vezi filmul, nu e o productie de duminica la care sa te relaxezi. In aceasta privinta e mai aproape de un documentar, fara a fi veridic desi vrea sa lase aceasta impresia. Voi reveni asupra acestui aspect. Ce vreau sa spun este ca nu am putut afirma "Da! Mi-a placut!". In acelasi timp daca as spune ca nu mi-a placut as risca sa fiu neinteles. Sa zicem ca am apreciat unele aspecte, am fost dezamagit de altele si per total filmul m-a impresionat foarte mult.

Inainte de a trece mai departe vreau sa anunt ca recenzia de mai jos e construita pe premisa ca cititorii au vazut deja filmul. De obicei scriu pentru cei care nu stiu daca sa se duca la film sau nu. Acum va recomand din capul locului sa va duceti. Nu pentru ca e un film romanesc, nu pentru ca a fost premiat la Cannes ci pentru ca e un film care merita sa fie vizonat.

Filmul a beneficiat de o imensa publicitate. Lucru foarte bun pentru ca am vazut foarte multi oameni in sala. Lucrul acesta se intampla cam de doua ori pe an si doar in cazul marilor francize hollywood-iene. Ca un film romanesc a declansat o asemenea frenezie e cu adevarat admirabil. Din pacate, cred ca cel putin jumatate din cei prezenti in sala nu erau foarte siguri la ce se duc. Nu, nu e filmul ala cu americanii, nici cu revolutia si desi orbiteaza in jurul unui avort nu e nici despre asta. Nu sunt aratate circumstantele, motivele si nici macar nu e dezbatuta moralitatea actiunii. Pur si simplu exista si accentul e pus pe relatiile dintre oameni din perioada finala a comunismului si in special pe influenta regimului asupra oamenilor.

Se face acest lucru intr-un mod rece, impartial, am spus mai sus asemanator unui documentar. Ce vedem e foarte realist, atat de realist incat lasa impresia de artificialitate. Nu pot spune ca imi aduc aminte mare lucru despre acea perioada, eram mult prea mic dar toate povestile, toate legendele, toate cliseele daca vreti legata de acea perioada se regasesc aici. Si mai mult nu inseamna obligatoriu mai bine. E ca o poza in comparatie cu o pictura. Infatiseaza acelasi lucru, poza este foarte realista, cuprinde toate detaliile surprinde realitatea asa cum e ea. Pictura are o valoare artistica, floarea nu trebuie sa fie neaparat galbena, ciobitura din colt nu trebuie sa fie vizibila ca sa ne dam seama ce reprezinta. Surprinde o iluzie a realului. Filmul cade in pacatul prezentarii realitatii asa cum e, fara artificii. Cred ca in functie de persoana poate sa prinda sau nu. Eu nu sunt un fan al cinematografiei romanesti de dupa revolutie, cu atat mai putin a celei de dinainte, si intr-un fel m-am cam saturat de eternul subiect al comunismului asa ca nu prea m-a prins.

Camera a fost un alt lucru deranjant. Aproape fiecare scena este filmata dintr-o bucata, camera fie ramane fixa in timp ce protagonistii trec prin cadru fie ii urmeaza in timp ce se deplaseaza. Nu pot sa inteleg logica din spatele acestei alegeri. La nivel de scena e de inteles, de exemplu spre final avem goana printre blocuri, e intuneric, tensiune, aici camera care se balanseaza dintr-o parte in alta contribuie din plin la atmosfera. O alegere foarte buna, e partea mea preferata din tot filmul. La fel amintesc si scena ospatului, camera fixa pe cei doi in timp ce pe margine restul invitatilor discuta, beau, mananca. Scena impresioneaza puternic si din acest motiv, o mare bila alba. Dar de ce se abuzeaza de asa ceva? Este o scena la inceput cand Otilia alearga pe culoarul caminului. Nu e o scena tensionata, nu e ceva important, e pur si simplu un drum de la punct A la punct B. Se putea face simplu si frumos. S-a ales insa incarcarea scenei cu tremurici, ba chiar si un spectaculos efect prin care camera ramane fixa la un moment dat si Otilia se indeparteaza. Un fel de sa o facem pentru ca putem.

Tot la capitolul acesta notez prezenta unor mici inceputuri de subplot: biletul din autobuz, mama doctorului, briceagul luat din geanta si buletinul uitat. Aceste mici derapaje desi lasa impresia ca ar putea duce undeva sunt abandonate repede si apoi trec in uitare. Pentru un timp insa, creeaza in mod magistral o stare de incertitudine, de tensiune. Oare ce vrea sa faca, il omoara? Duce buletinul la politie? Parintii lui sunt doctori, oare felcerul nostru nu e si el invitat? Politia cere buletinul, daca il da pe al lui? Sunt mici detalii care apar la un moment dat, ne fac sa ne gandim la ele si apoi dispar fara urma. Nu stiu daca toate au fost gandite asa, sau unele lamuriri au disparut dupa montajul dar rezultatul imi place. E un mod foarte eficient de a mentine starea de incordare. Ca tot am vorbit de montaj am remarcat doua scene taiate extrem de brutal. Nu stiu daca asa a fost gandit filmul sau e din vina celor de la cinema dar a lasat o impresie foarte proasta. Ca si cum banda ar fi fost taiata cu foarfeca si apoi lipita la loc. Cred ca ramane de vazut cand se va lansa DVD-ul.

Distributia, fara sa contina nume rasunatoare, lasa o impresie foarte buna. Cel putin cele doua fete (Anamaria Marinca si Laura Vasiliu) si Bebe (Vlad Ivanov), cu un mic plus pentru cel din urma, care e ireprosabil. E primul film in care il vad (nu pun la socoteala Second in Command -ul lui Van Damme) dar m-a impresionat inca din masina. Chiar, la acel moment, i-am spus unui prieten ca e cel mai bun de pana acum. Ulterior si fetele si-au mai dat drumul la joc totul culminand cu excelenta scena a confruntarii din camera de hotel. Ar mai fi cateva personaje secundare in nevoie de putina cizelatie dar nu poate iesi totul perfect. Si oricum, impactul lor este prea mic pentru a influenta ceva.

Ma uit la ce am scris pana acum si vad ca m-am axat mai mult pe ce nu mi-a placut. E intentionat acest lucru din mai multe motive. In primul rand pentru ca tind sa fiu oarecum mai critic cu filmele romanesti. Si cu atat mai mult cu cat acesta e chiar numit de multi cel mai bun film romanesc. Fara sa-i neg esenta de o calitate indiscutabila nu pot sa nu remarc detaliile care din punctul meu de vedere nu au mers chiar la tinta. E adevarat ca marile filme tind sa fie despre drame umane dar imi doresc un film romanesc care sa se impuna in Vest fara sa fie socant. Fara sa fixeze camera pentru secunde bune pe un fetus de 4 luni, 3 saptamani si 2 zile.

My Sassy Girl (2008) 5/10

2008-08-15T22:56:00.004+03:00

A trecut aproape un an de la ultima scriere a mea si parca mi s-a facut putin dor. Nu stiu daca aceasta productie este cea mai potrivita pentru o relansare, dar m-am gandit ca Dark Knight ar fi prea previzibil. Plus ca deja s-a scris exagerat de mult despre acest film. Dar ma abat de la subiect. Varianta originala, Yeopgijeogin geunyeo am urmarit-o cu suficient de mult timp in urma ca sa nu-mi amintesc mare lucru. La momentul respectiv i-am oferit o nota 6 decenta, dar nu am fost deloc impresionat. Dupa primele minute urmarite din acest film m-am gandit serios sa maresc nota ecranizarii coreene.

Inceputul este cu adevarat groaznic. Imi este greu sa mentionez ce m-a deranjat mai mult. Scenariul este cel putin neinspirat, previzibil si foarte putin credibil. Daca nu as fi vazut prima ecranizare probabil ca as fi renuntat, in ciuda faptului ca ador carliontii blonzi ai Elishei. Pe parcurs filmul devine putin mai interesant, fara insa a depasi prea mult stadiul de mediocru. La un moment chiar ma gandeam ca finalul ar putea salva intreg filmul, povestea tindea spre acest lucru dar ultimele 5 minute au stricat si aceasta iluzie. Sfatul meu este sa incheiati vizionarea cu 7-8 minute inainte de final. In acest fel incheiati la nivelul maxim al filmului, nu va faceti iluzii insa, acest maxim nu trece de piciorul broastei.

Surpriza neplacuta pentru mine in acest film a fost Elisha. Dupa rolul oarecum similar din The Girl Next Door aveam pretentii destul de ridicate. Nu mica mi-a fost dezamagirea sa constat ca nu se vede nici urma de progres din partea ei, ba mai mult, pasul inapoi este evident. Si nu pot sa dau vina pe scenariu sau regizor, desi sunt probleme si la aceste capitole, pur si simplu joaca prost, prost, prost. In acest moment roluri ca cel din House of Wax i se potrivesc de minune. Daca stau bine si ma gandesc, si compania de acolo a fost extrem de selecta. Blame Paris!

2007 - Cel mai...

2008-01-01T21:38:00.000+02:00

Dupa o idee furata de la Mihnea va prezint in premiera ce a fost bun si ce a fost prost in 2007 in domeniul filmului. Mi-au scapat destule filme, in special cele lansate in ultimul trimestru intre care se va da batalia la Oscars dar asta e, nimeni nu e perfect. Sa incepem:

Cel mai tatic film: Planet Terror (2007)
Cel mai tatic film - Comedie: Shoot 'Em Up (2007)
Cel mai bun actor: Denzel Washington in The Great Debaters (2007)
Cea mai buna actrita: Keira Knightley in Atonement (2007)

Si sa continuam:
Cel mai Saw movie: Captivity (2007)
Cea mai buna ecranizare a unui serial neterminat: Battlestar Galactica: Razor (2007) (TV)
Cel mai bun film facut dupa un joc PC: Hitman (2007)
Cea mai buna revenire pe ecran: Mr. Bean's Holiday (2007)
Cel mai bun film pentru copii: Mr. Magorium's Wonder Emporium (2007)
Cea mai buna animatie: Ratatouille (2007)
Cel mai bun film care are ca subiect cele 10 porunci: The Reaping (2007)
Cea mai buna comedie cu aer de documentar: Sicko (2007)
Cea mai buna comedie cu adolescenti: Superbad (2007)
Cea mai buna amintire din copilarie: TMNT (2007)

Si pentru ca am avut si rele:
Cel mai prost film si punct: BloodRayne II: Deliverance (2007)
Cel mai cretin sfarsit: 3:10 to Yuma (2007)
Cel mai prost film cu American Pie in titlu: American Pie Presents: Beta House (2007) (V)
Cel mai prost film non-american: Cash (2007)
Cel mai slab accent rusesc: Viggo Mortensen in Eastern Promises (2007)
Cel mai gay movie: I Now Pronounce You Chuck & Larry (2007)
Cea mai mare dezamagire: Scarlett Johansson in The Nanny Diaries (2007)
Cel mai prost film cu masini: Redline (2007)
Cel mai prost film cu Jessica Alba: The Ten (2007)
Cea mai mare diferenta intre sex-appeal-ul eroinei si valoarea filmului: Wind Chill (2007)

The Man from Earth (2007) 7/10

2007-11-10T11:34:00.000+02:00

Filmul pleaca de la o premisa cu adevarat fascinanta. Ce ar fi daca ar exista o persoana, sau mai multe de altfel, nemuritoare? Sa zicem ca ar fi crescut pana la varsta de 35 de ani si de acolo ar fi incetat sa imbatraneasca. Nu ne intereseaza stiinta din spatele acestei presupuneri, ci mai degraba aspectul uman. Cum ar fi o persoana care a trait mai bine de 14.000 de ani? Un geniu, un psihopat sau o persoana normala ca mine si ca tine insa cu o memorie extinsa pana la o durata aproape infinita?

Jerome Bixby a incercat sa raspunda la aceste intrebari printr-un scenariu scris acum mai bine de 40 de ani si care in final a vazut lampa proiectorului in regia lui Richard Schenkman.

Filmul este incadrat la genul SF dar nu urmareste atent tiparele genului. Astfel accentul este pus mai mult de fictiune decat pe stiinta si toata povestea se petrece la un nivel al interactiunilor umane. Asta nu il face mai putin interesant dar nu vreau sa fiti indusi in eroare de tagul filmului pentru ca apoi sa apara comentarii de genul "cei cu filmu asta ma? cica e SF ....doamne in prima ora stau toti si vb intr-o camera aiurea...."

Persoana de mai sus are dreptate, stau toti intr-o camera si vorbesc. Nu as numi insa aiurea discutii despre evolutia omului, evenimente istorice si chiar originea religiilor. E drept ca nici foarte antrenante nu sunt pentru ca subiectele sunt atinse intr-un mod foarte superficial si prestatia actorilor lasa de multe de ori de dorit. Ramane insa interesant modul cum fiecare reactioneaza si mai cum este tratat sentimentul de invidie de catre fiecare persoana in parte.

Recomand acest film oricarei persoane care are rabdarea sa urmareasca un dialog de o ora si jumatate fara a se uita la ceas. Si daca la final raman cateva intrebari fara raspuns, cred ca filmul si-a atins scopul in ciuda realizarii stangace.

War (2007) 6/10

2007-10-31T00:09:00.000+02:00

Jet Li vs Jason Statham. Duel cu scantei. Filmul imi aduce aminte, pastrand proportiile evident, de Heat. Sigur, actorii sunt din alta liga dar subiectul nu e chiar atat de diferit. In esenta avem un bad guy (Jet Li) un good guy (Jason Statham) si duelul pe care il duc acestia, de la distanta la inceput pentru ca in final sa se intalneasca. Nu cred ca va stric placerea daca va spun ca se vor intalni, nu o sa merg insa atat de departe incat sa va fac dezvaluiri despre rezultatul luptei. Ca un fapt divers, inainte sa vad filmul ma gandeam ca Jet Li il bate pe Jason Statham.

Plotul este destul de bunicel, reuseste sa mentina interesul ridicat pana aproape de final. Are si un twist destul de interesant dar care nu m-a surprins prea tare. Pot spune ca aproape il asteptam si am fost oarecum dezamagit ca a venit. Marele pacat al filmului sunt personajele. Nu-mi plac de nici o culoare, sunt prea stereotipice pentru a iesi cu ceva in evidenta. La acest aspect filmul e mult prea conventional. Nici jocul actorilor nu e la inaltime. Jet Li nu mi-a placut niciodata si aici cu atat mai putin. Nu stiu cat e vina lui si cat vina regizorului dar personajul sau mi s-a parut de un comportament aproape stupid. Acum 50 de ani actorii jucau in stilul acesta teapan, filmul a evoluat de atunci. Jason este putin mai uman dar nici el nu depaseste bariera mediocritatii. Ca o paranteza am remarcat-o pe Devon Aoki care joaca absolut groaznic. Si in plus nici nu arata prea bine in acest film, nu stiu in ce sens au mai distribuit-o. Bine ca macar are un rol micut.

Scenele de lupta sunt destul de bine realizate dar departe de a fi memorabile. Nimic iesit din comun, totul a mai fost urmarit cu o alta ocazie. Merge urmarit daca sunteti in cautarea unui film de actiune cu arte martiale dar nu l-as trece prea sus in lista de prioritati. Exista alegeri mai inspirate.

No Reservations (2007) 5/10

2007-10-28T12:55:00.001+02:00

Dupa Ratatouille anul 2007 ne-a pregatit o alta productie cu bucataria in prim plan. No Reservations este un remake dupa filmul european Bella Martha de care am auzit lucruri bune dar pe care, din pacate, l-am ratat. L-am trecut insa pe lista mea de Must See, ramane doar sa reusesc sa fac rost de el.

Kate (Catherine Zeta-Jones) are o singura mare pasiune, gatitul, care ii ocupa intreaga zi. Fie ca este la munca, acasa sau chiar in terapie subiectele de conversatie sunt cele mai noi retete sau cele mai noi ingrediente. Doua intamplari fac ca aceasta stare de lucruri sa se zdruncine din temelii. Prima, una tragica implica moartea surorii sale si nevoia de a avea grija de fata acesteia, Zoe (Abigail Breslin). A doua implica sosirea unui nou bucatar, Nick (Aaron Eckhart). Daca Zoe ii modifica echilibrul de acasa, Nick este o amenintare pentru cel profesional.

Desi povestea nu e cine stie ce prima parte a filmului mi-a placut destul de mult. Catherine face un rol destul de credibil, am ramas placut impresionat de prestatia ei. Din pacate nu acelasi lucru il pot spune despre Aaron si Abigail. Nu pentru ca ar fi jucat prost, dimpotriva s-au descurcat foarte bine. Hiba este de scenariu. Nu as numi cele doua personaje stupide, dar sunt cu siguranta prea banale pentru a iesi in evidenta. Cu un material de calitate la indemana cred ca cei doi ar fi imbogatit aceasta pelicula.

Ramane un film dragut, fara scene memorabile dar pentru un mancacios ca mine a fost a fost o experienta placuta. Chiar mi-am facut un sandwich la 3 noaptea pentru ca altceva mai complicat nu stiu, dar l-am consumat cu aceeasi placere cu care actorii gustau preparatele exotice de care acest film abunda.

Resident Evil: Extinction (2007) 5/10

2007-10-26T00:06:00.000+03:00

Avand in vedere ca am vazut filmele precedente nu puteam sa-l ratez chiar pe aceasta care teoretic ar trebui sa incheie trilogia. Zic teoretic pentru ca finalul nu mi-a lasat deloc aceasta impresia. Paul Anderson si-a lasat mai mult decat o simpla portita pentru o continuare. Jocul nu l-am jucat si singurul motiv pentru care m-am uitat la primul a fost pentru ca mi-a placut parul rosu pe care l-a avut Milla in The Fifth Element.

Inca din debut filmul miroase a 28 Weeks Later. Intreg peisajul apocaliptic se afla sub dominatia mutantilor. Defapt sunt mai degraba zombie decat mutanti dar nu mi-a placut cum suna pluralul articulat. Omenirea este aproape in totalitate infectata, avem doar cateva enclave de supravietuitori cele mai organizate apartinand corporatiei Umbrella. Alice se plimba dintr-un loc in altul pe o motocicleta si la un moment dat se intersecteaza cu un grup de supravietuitori printre care gasim si cunostinte mai vechi.

Povestea este destul de searbada asa ca e nevoie de actiune de calitate pentru a evita plictisirea privitorului. De jocul actorilor nu zic nimic pentru ca seria nu s-a remarcat prin asa ceva asa ca puteti sa va imaginati si singuri cam pe la ce nivel se situeaza. Revenind la actiune cred ca este destul de bine realizata. Scenele de lupta cu mutantii lasa pe alocuri impresia de profesionalism chiar daca ar mai fi ceva de lucrat la secventele cand Alice tine piept mutantilor de una singura. Matrix ar putea fi un punct de reper aici.

Surprinzator, dar lipseste scena de sex obligatoriu din orice film horror de categorie inferioara. E ceva in neregula, oamenii acestia vor sa revolutieneze genul. Nu cred ca au reusit dar filmul nu m-a plictisit peste masura. Ma asteptam la un macel de proportii, macel a fost, proportii mai putine dar daca vreti sa vedeti cateva capete explodand la impactul cu proiectile metalice atunci merita trecut in vedere. Era sa uit ca filmul a avut si cateva scene pe care nu le-as numi chiar horror dar oricum de un suspans ridicat.

Good Luck Chuck (2007) 4/10

2007-10-25T02:44:00.000+03:00

Exista filme proaste si exista filme proaste pe care trebuie neaparat sa le vezi. Cel putin in cazul meu, cand am vazut distributia mi-am dat seama ca acesta va fi filmul prost al anului. Exista un singur motiv pentru care acest film ar putea fi vizionat de cineva si eu vi-l ofer in imaginea alaturata, gratis si nelimitat. Clatiti-va ochii si apoi cautati ceva filme cu eticheta Vivid Entertainment pe coperta. WYSIWYG.

OK, poate am exagerat putin. Filmul nu e chiar atat de prost, am ras de cel putin 2 ori si de maxim 5 in decurs de o ora si jumatate. Unele filme nu se pot lauda nici macar cu atat. As vrea sa spun ca din acest scenariu ar putea iesi ceva interesant cu putina munca. Nu pot, Josh Stolberg si Steve Glenn s-au asigurat de acest lucru.

PS: Daca nu va place Jessica Alba (are you gay or what?) puteti scadea vreo 2 puncte din nota.

12 Angry Men (1957) 8/10

2007-10-24T22:29:00.000+03:00

Cu toate ca are o intindere de doar 96 de minute filmul poarta o imensa incarcatura sufleteasca. In acest interval atat de scurt se decide viata unui om si mai mult decat atat, fiecare reuseste sa invete ceva despre persoana de langa el si chiar despre el. A reusit sa ma faca sa reflectez mult dupa ce distributia a disparut de pe ecran.

Filmul este povestea a 12 jurati care trebuie sa decida daca soarta unui tanar acuzat ca si-ar fi ucis tatal. In debutul filmului judecatorul ii avertizeaza ca in cazul in care il gasesc vinovat, tanarul va fi condamnat la moarte. In joc nu este doar libertatea unui om ci chiar viata lui. Primul vot al juratilor este de 11 in favoarea condamnarii si 1 impotriva. Pentru stabilirea unui verdict este nevoie de unanimitate.

Distributia, fara sa contina nume foarte sonore (cateva exceptii) duce greul acestui film. Practic intregul film se desfasoara in spatiul unei camarute astfel ca responsabilitatea scenaristului (Reginald Rose) si actorilor este foarte mare. Primul s-a descurcat excelent, dialogul este suficient de vioi pentru a nu plictisi, ba mai mult, in multe momente tensiunea atinge paroxismul mai ceva ca dupa o secventa de actiune.

Scenariul foarte bun ar fi fost inutil daca actorii nu ar fi reusit transmiterea lui marelui public. Dar echipa celor 12 (Martin Balsam, John Fiedler, Lee J. Cobb, E.G. Marshall, Jack Klugman, Ed Binns, Jack Warden, Henry Fonda, Joseph Sweeney, Ed Begley, George Voskovec, Robert Webber) izbuteste pe deplin acest lucru. Si mai mult decat atat, fiecare luat in parte e o personalitate distincta cu bune si rele dar impreuna alcatuiesc un singur personaj, dupa umila mea parere cel mai bun personaj colectiv din istoria cinematografiei. Este aproape imposibil sa nu ne regasim in cel putin unul dintre persoanje.

Regizorul Sidney Lumet a avut deasemenea o sarcina extrem de dificila. Dupa cum am mentionat, filmul are in mare 12 personaje si intreaga actiune se petrece intr-o camera. Astfel, coordonarea camerei de filmat este extrem de importanta si regizorul foloseste din plin toate trucurile meseriei pentru a alinia unghiul de filmare cu desfasurarea actiunii. Daca la inceput camera priveste de undeva de sus cu superioritate spre final unghiul de filmare este mult mai jos, mai umil, pentru a accentua parca si mai mult incertitudinea si zbuciumul interior a celor 12 jurati.

In final nu are importanta cine este criminalul ci mai degraba cat de siguri sunt juratii ca acel criminal este acuzatul.

3:10 to Yuma (2007) 7/10

2007-10-24T02:50:00.000+03:00

Western-ul nu este un gen foarte popular pentru Hollywood-ul zilelor noastre. Imi vine greu sa mentionez macar un film bun din ultimul deceniu (Brokeback Mountain nu intra in categoria asta chiar daca e cu caiuboi). Astfel, asteptarile au fost destul de ridicate, spre bucuria mea nu am ramas dezamagit. Filmul de fata e un remake, dar cum nu-mi amintesc mare lucru despre originalul din 1957 ma voi limita doar la acesta. E foarte posibil sa-l fi vazut in copilarie cand mancam western-uri pe paine, subiectul mi se pare extrem familiar.

Ben Wade (Russell Crowe), un bandit fara scrupule, este capturat si trimis pentru judecata in oraselul Contention de unde urmeaza sa fie preluat de trenul de 3 si 10 spre Yuma. Dan Evans (Christian Bale) este un fermier disperat. Din cauza conflictelor cu mosierul local abia are ce pune pe masa familiei. Este la capatul puterilor si familia sa incepe sa-si piarda increderea in el. Astfel, accepta sa faca parte din escorta prizonierului, la inceput pentru bani. Drumul spre Contention nu va fi o plimbare, locotenentul lui Wade, Charlie Prince (Ben Foster), si banda acestuia vor face tot posibilul pentru ca transferul catre Yuma sa nu aiba loc.

Daca ar fi sa fac o comparatie cu western-urile clasice as remarca actiunea nu foarte abundenta din acest film. Sigur, avem cel putin 2-3 scene intense dar per total actiunea nu ocupa mai mult de un sfert din film. Restul e reprezentat in mare parte de duelul psihologic dintre Wade si Evans, doi oameni care la prima vedere par stereotipici dar care reusesc stabilirea unei relatii extrem de complexe. Practic aceasta este partea cea mai interesanta din film, toata aceasta joaca psihologica excelent regizata de James Mangold si interpretata stralucitor de cei doi actori.

Nu pot spune ca am fost surprins de prestatia protagonistilor. Ambii au facut roluri memorabile in trecut, Russell Crowe cel putin mi-a atras pentru prima data atentia intr-un alt western, The Quick and the Dead din 1995. O surpriza foarte placuta a fost Ben Foster, care impresioneaza in ciuda faptului ca aparitiile sale pe ecran nu au aceeasi intindere cu ale protagonistilor. Chiar as fi fost interesat sa aflu mai multe despre personajul sau, care desi pare stereotipic lasa impresia ca putea fi dezvoltat ceva mai mult. Nu ne sunt dezvaluite motivele atasamentului sau pentru Wade, dar putem cel putin sa le ghicim. Cred ca s-ar fi putut face un film intreg cel putin la fel de bun ca aceste din perspectiva banditilor.

Ca story, filmul are destul de multe nepotriviri. Pe alocuri pare fortat si in general nu prea lasa impresia de veridicitate. Daca ar fi doar acest aspect al filmului, nota ar fi fost mult mai mica. Pentru mine insa, mai importante au fost cele doua personaje si modul in care evolueaza relatia dintre ele. Am vrut sa las acest avertisment pentru a nu pleca spre cinema cu impresia gresita. Filmul este un western, avem pistoale, avem pusti, exista iuteala de mana dar accentul nu cade pe aceste aspecte.

Kimi Campion!!!

2007-10-21T21:46:00.001+03:00

Incredibilul s-a produs. Dupa o cursa absolut nebuna in care pe rand titlul de campion mondial virtual a trecut de la Hamilton la Alonso la Kimi la Alonso si apoi in final din nou la Kimi odata cu a doua oprire la boxe cand a iesit in fata lui Felipe. Dupa doua sezoane mai slabe, Ferrari revine din nou pe prima pozitie cu victorii atat la constructori cat si la piloti. Intr-un final, ghinionul teribil care l-a privat pe Michael sezonul trecut de un nou titlu mondial s-a mutat la adversari. Desi a castigat campionatul doar cu un punct avans Kimi se poate mandri cu 6 victorii fata de doar 4 ale contracandidatilor sai. Inconstant dar valoros! Am castigat!

Ratatouille (2007) 7/10

2007-10-21T17:29:00.000+03:00

Imi plac animatiile ceva de speriat. Ma uit la tot ce apare si mai mult, incerc sa revad cat mai multe din animatiile copilariei. Cred ca mi se trage de la tatal meu, care urmareste si acum, cu aceeasi placere eternele episoade cu Tom and Jerry. Cand am vazut primele impresii legate de lansarea lui Ratatouille mi-am zis ca merita sansa sa fie vazut in cele mai bune conditii asa ca am asteptat proiectia la cinema, proiectie care a coincis cu lansarea DVD-ului. Cel putin in coltul uitat de lume in care traiesc.

Remy (voce Patton Oswalt) este un tanar sobolan binecuvantat cu un dar al mirosului si gustului foarte dezvoltat. Stie sa recunoasca fiecare ingredient dintr-un produs culinar si in consecinta dezvolta o pasiune destul de neobisnuita pentru gatit. Mentorul sau este bucatarul francez Auguste Gusteau (voce Brad Garrett) si Biblia sa, cartea acestuia, Anyone Can Cook. Pasiunea lui Remy nu este insa impartasita de numeroasa sa familie. Un accident la gatit are drept consecinta ruptura involuntara dintre Remy si familie, acesta se trezeste dintr-o data izolat de familie dar in acelasi timp in postura de a-si indepli visul de o viata, acela de a fi un mare bucatar.

Filmul urmeaza reteta Pixar cunoscuta, dar in acelasi timp ofera si suficienta originalitate pentru a nu se confunda cu Finding Nemo sau The Incredibles. Nu as zice ca nu e amuzant, umorul exista din belsug, dar parca nu are aceeasi importanta ca in productiile mai sus mentionate. In schimb personajele sunt mai bine conturate, cel putin eroul Remy reprezinta un nou standard in domeniu. Faptul ca nu poate vorbi cu oamenii pentru a-si transmite dorintele a fortat graficienii sa-l inzestreze cu o mimica de exceptie. Totul pare foarte natural si nu avem nevoie de nici un fel de subtitrare pentru a intelege ce se petrece in mintea eroului.

Acest lucru e facilitat si de evolutia tehnicii. Din punct de vedere tehnic filmul este fara repros. Pana acum Final Fantasy: The Spirits Within a reprezentat pentru mine un punct de referinta in domeniul animatiei asistatate. Ratatouille stabileste insa noi standarde in domeniul fotorealismului. Peisajele arata absolut impresionant, au fost momente cand ma intrebam daca nu cumva au inserat cadre reale, atat de uluitor arata totul. Din fericire de multe ori sunt introduse in cadru elemente specifice animatiei care ne amintesc ca totusi nu urmarim o pelicula filmata in ciuda faptului ca producatorii au inserat si cateva efecte specifice camerei de filmat (efect de focalizare, zoom progresiv).

Fara a-l nominaliza la titlul de cea mai buna animatie ever, cred ca Ratatouille merita mai mult decat o mentiune onorifica. Este fara indoiala cea mai buna animatie din acest an si un semn ca studiorile Pixar nu si-au pierdut indemanarea in ciuda faptului ca nu prea au parte de concurenta pe segmentul lor de activitate. De urmarit impreuna cu fetita, taticul bunicul sau pisica.

License to Wed (2007) 5/10

2007-10-21T02:24:00.000+03:00

Ultimul film cu Robin Williams pe care l-am vazut cred ca a fost Good Will Hunting din 1997. Cum a cam trecut ceva vreme m-am gandit sa vad cum o mai duce, plus ca aveam dispozitia potrivita pentru o comedioara usurica. In privinta filmului nu m-am inselat deloc, e chiar usurel, Robin pe de alta parte mi s-a parut mult mai rigid decat in trecut. E posibil ca si eu sa ma fi schimbat, cert este ca impresia lasata nu a fost una buna, rolul usor jenant nu a adunat puncte pozitive deasemenea.

Se face ca in doi tineri (Mandy Moore si John Krasinski) se intalnesc, se plac si se decid sa se casatoreasca. Ea vrea neaparat ca nunta sa fie oficiata de Reverend Frank (Robin), el nu are obiectii. Cel putin nu pentru moment, ulterior va afla ca nunta nu va fi oficiata decat in cazul in care cei doi absolvesc un curs premarital menit sa dovedeasca legatura puternica dintre ei si faptul ca merita sa devina sot si sotie. Gasesc foarte inspirat afisul filmului, cei doi in pat despartiti de figura zambitoare a reverendului. O excelenta mostra de umor fin. Din pacate, echipa si-a consumat toata creativitatea pe afis, restul filmului nu beneficiaza de acelasi umor si e deseori chiar plictisitor.

Intriga e oarecum originala si primul sfert de ora chiar interesant. Apoi insa povestea intra pe fagasul arhicunoscut al filmelor de gen (bine la inceput - situatia incepe sa se inrautateasca - conflict mare aproape de final, totul pare naruit - the hero saves the day). Nu ma asteptam la altceva si as fi putut suporta subtirea story-ului daca macar m-as fi distrat. Dar cu exceptia catorva momente am fost mai serios decat la Titanic - la a 4-a vizionare.

I-as face un compliment lui Robin Williams daca i-as numi glumele anoste. Nu e neaparat vina lui, scenariul nu-l ajuta absolut deloc dar un actor de talia lui ar fi trebuit sa remarce acest lucru inainte de a accepta acest rol. Nici echipa Moore - Krasinski nu functioneaza mai bine. Aici se cuvine o mentiune, Moore reuseste o prestatie foarte credibila (nu chiar la fel de buna ca cea din American Dreamz dar oricum pe aproape) dar fada. Desi pare sa-si fi dat silinta nu a reusit deloc sa fie amuzanta. E tanara insa, mai are timp sa incerce.

O sa inchei spunand ca filmul nu e prost, e doar mediocru.

BloodRayne II: Deliverance (2007) 1/10

2007-10-19T02:01:00.000+03:00

Am vazut multe filme proaste. Am vazut si filme pentru care adjectivul proaste e un compliment. Dar pana acum nu mi-a fost dat sa indur o oroare mai mare ca acesta noua productie marca Boll. Uwe Boll. Nici nu stiu cu ce sa incep. Povestea e aproape amuzant de proasta, vampiri in vestul salbatic. Defapt filmul lasa mai degraba impresia ca a fost gandit ca un western si in ultima clipa maestrul Bou... aaa... Boll a deci sa-l transforme intr-un sequel. Nu ca ar fi iesit mai bine fara vampiri, dar macar ar fi avut ceva sens. Singurul moment cand filmul poate fi urmarit fara ca ochii sa sangereze este prezentarea distributiei de la inceput. Un colaj de poze cu imigranti, fermieri, trenuri samd menit sa ne introduca in atmosfera. Chiar si primul cadru cu o imagine panoramica a unor munti in zare are o trasatura artistica, din pacate totul se naruieste in clipa in care primul actor pune stapanire pe camera. Si de aici incolo totul merge doar in jos.

Am uitat pe unde am ramas cu story-ul, partea nasoala e ca Boll nu a suferit de aceeasi problema si incearca pana la final sa ne arata cat de cool este o vampirita cu 2 iatagane la spate si un pistol la cingatoare. Natassia Malthe arata intradevar extraordinar de bine, as zice chiar mai bine decat Kristanna in original dar ce folos. Daca ar fi fost un film porno probabil ca ar fi contat, dar asa... Cred ca Uwe ar face un imens serviciu umanitatii daca s-ar reprofila, cu siguranta BloodRayne: Suck Hard ar fi un succes de proportii.

Se pare ca pana anul trecut Uwe a profitat de o lege germana care ii rasplatea pe cei care investeau in filme. Practic trebuiau sa plateasca taxe doar in cazul in care faceau profit, altfel erau asigurati. Si cu Boll chiar nu aveau cum sa aiba grija profitului asa ca toata lumea era fericita. Acum ca legea a fost eliminata sper ca Uwe sa-si caute vocatie in alte domenii, daca se poate chiar pe alte planete. Am auzit ca daca ai suficienti bani poti cumpara un loc intr-o naveta spatiala, in acest caz as fi primul care as scoate bani din buzunar pentru a-i oferi lui Boll o calatorie dus pana pe Saturn.

Ca sa inchei, nu avem sex, sange este mult prea putin, efectele speciale au aroma de Duron la 700Mhz, sunetul pare inregistrat pe aparatul Gloria a bunicii si trebuie sa recunosc ca am in acvariu cel putin doi pesti mai expresivi decat Billy the Kid (Zack Ward).

Planet Terror (2007) 9/10

2007-10-10T23:09:00.000+03:00

Nu e o sarcina facila recrearea unui film de categoria B din anii 70. Trebuie realizata o atmosfera unica fara a cadea in derizoriu. Am fost un martor al fenomenului TeleM in Iasi asa ca am vazut partea mea de filme B. TeleM este o televiziune ieseana care s-a lansat candva dupa revolutia si s-a facut cunoscuta prin abundenta filmelor de actiune pe care le difuza. Ceva in genul ProTv-ul de acum cativa ani dar la o scara mult mai mare. Surprinzator sau nu, pentru o perioada au avut un succes enorm, toata lumea facea diferite modificari antenelor si televizoarelor pentru a prinde postul, Cichi Chan, Vandam, Brusli si altii erau subiectii discutiilor de a doua zi. Este impresionat cum s-a reusit reproducerea acelor pelicule dar in asa fel incat m-am simtit ca atunci cand am vazut primul film la TeleM, intr-o seara de ianuarie, pe un televizor Sport alb-negru, plin de purici si pe care trebuia sa-l lovesc ocazional pentru ca imaginea incepea sa se dea peste cap. Nu-mi mai aduc aminte ce film era, cu cine sau cu ce, dar as putea descrie pana in cel mai mic detaliu unele scene.

Comparatia cu Death Proof este aproape obligatorie dar diferentele sunt evidente. Planet Terror este mult mai aproape de filmele pe care incearca sa le emuleze spre deosebire de Death Proof care lasa oarecum o impresie de finisare calitativa. Aici totul este prost. Efectele speciale sunt absolut jalnice, actorii sunt ingrozitori si povestea execrabila. Cu toate acestea, pentru mine, Planet Terror a fost cel mai bun film din anul 2007. Nu cel mai bun film de actiune, nu cea mai buna parodie si nici macar cea mai buna comedie ci cel mai bun film si punct. Poate pentru ca e un film bolnav, sau poate pentru ca nimeni nu s-a mai gandit pana acum sa introduca un moped de 30cm intr-o urmarire pe strada si pentru ca nu am crezut ca se poate face rocket jump cu o mitraliera in locul unui picior.

Rodriguez nu face nici un fel de compromis si nu se da in laturi de la nimic si pentru acest lucru a castigat respectul meu. Probabil ca nu e cel mai bun regizor in viata, dar in materie de entertaining nu are nevoie de nici un profesor.

Dragostea nu se invata, contraceptia da!

2007-10-08T17:45:00.000+03:00

In timp ce navigam prin Tudor o domnisoara mi-a intins un pliant. Din obisnuinta l-am luat, pregatit sa-l arunc la primul cos dupa ce ma fac ca-l consult. Am citit:

...lasa-l pe el sa faca primul pas...
...nu-ti dezvalui sentimentele pana nu esti sigura ca ti le impartaseste...
...cum il domesticesti asa il ai...
...testeaza-i fidelitatea cu cea mai buna prietena...
...nu merge pana la capat pana nu il ai sub papuc...

Oh my... am fost confundat cu o membra a organizatiei Tineretul hitlerist pentru ele. E adevarat ca eram proaspat barbierit si sunt oarecum magulit ca am fost confundat cu o reprezentata a sexului frumos. Trebuie sa cumpar mai mult aftershave, se pare ca are efect.

Oricum, pliantul era intocmit de o cunoscuta companie farmaceutica si milita pentru folosirea pilulei contraceptive, care asa cum sustin ei, are si efecte terapeutice. Este ironic faptul ca aceste mesaje de emancipare feminina isi gasesc locul intr-un manifest care promoveaza mutarea responsabilitatii in cadrul contraceptiei de pe umerii barbatului pe cei ai femeii.

North by Northwest (1959) 8/10

2007-10-01T15:44:00.000+03:00

Hitchcock este probabil primul regizor pe care l-am apreciat cu adevarat. The Birds a ocupat multa vreme locul fruntas in topul preferintelor mele. Cel putin pana am trecut de varsta de 10 ani si atentia mi-a fost atrasa de Bloodsport cu Van Damme. North by Northwest l-am vazut prima data putin dupa revolutie, la Cinemateca. Tata mi-a spus, vezi ca e un film cu spionaj in seara asta. Ce-ar putea dori mai mult un copil de 8 ani? E inutil sa mai spun ca filmul mi-a ramas atat de bine intiparit in minte, incat astazi, la a patra vizionare mi-am amintit exact reactiile pe care le-am avut prima data. Cum l-am invidiat pe Cary Grant pentru raspunsurile ironice si sangele rece. Cum am ras fara oprire la goana nocturna sub influenta alcoolului si cum am ramas mut cand Thornhill s-a trezit cu arma crimei in mana pentru ca mai apoi sa izbucnesc in ras la declansarea blitz-ului. Intreg filmul este ca un carusel care te poarta cu maiestrie cand in sus, cand in jos, aproape fara nici o intrerupere. Razi, te sperii, devii nedumerit, iar razi, iar te sperii, aplauzi si in final rosesti cand trenul intra in tunel.

Spre deosebire de alte productii ale maestrului, North by Northwest nu lasa mult loc interpretarilor. Ceea ce vezi e ceea ce primesti. O pelicula de actiune condimentata cu mister si umor fin servita cu o garnitura romantica. Este inutil sa cautam simbolistica sau intelesuri ascunse, tot ce avem de facut este sa ne asezam in fotoliu si sa lasam filmul sa se desfasoare.

Roger O. Thornhill (Cary Grant), un director de marketing din New York este confundat cu un agent secret si rapit de un grup de spioni. De aici actiunea se precipita, Roger incearca la inceput sa dovedeasca ca s-a facut o greseala, dar in cele din urma este nevoit sa preia rolul agentului George Kaplan, timp in care este urmarit de-a lungul Statelor Unite de spioni inamici si agenti federali deopotriva. Singurul ajutor il gaseste in bratele frumoasei Eve Kendall (Eva Marie Saint) care poarta deasemenea un secret.

Jocul actorilor nu are un rol primordial aici, accentul cade mai mult pe actiune si dialog. Nu pot sa spun nimic negativ la acest capitol, fiecare isi face treaba exemplar si faptul ca reusesc acest lucru fara a atrage prea mult atentia e un mare plus. Ar fi totusi scena urmaririi din debut, acolo Cary Grant face un numar de calitate dar am ras prea mult ca sa fi avut timp sa remarc altceva.

Filmul e facut aproape in intregime in studio dar decorurile sunt extrem de spectaculoase si in acelasi timp foarte credibile. Poate singura exceptie ar fi scena urmaririi amintita mai sus, dar dupa cum am spus, acolo Cary Grant e elementul principal si nu masina sau drumul. O scena foarte importanta, goana prin campul de porumb cu avionul in spate a fost executata pe teren si asta doar pentru ca era imposibila realizarea in studio cu acelasi nivel de detaliu.

Fanii filmelor clasice sunt sigur ca nu l-au ratat. Pentru cei care nu au gasit placerea vizionarii acest clasici acest film este ocazia perfecta. Cuprinde elemente definitorii pentru acea epoca dar in acelasi timp este suficient de dinamic pentru a nu plictisi.

Transformers (2007) 5/10

2007-09-26T11:49:00.000+03:00

Imi aduc aminte prea putin din desenele animate post decembriste care au rulat la noi ca sa pot face o comparatie. Stiu doar ca m-au impresionat in mod pozitiv, lucru pe care nu il pot afirma despre aceasta productie. Sigur, are cateva pasaje interesante dar actiunea mi s-a parut plicticoasa. Si daca un film de actiune devine plictisitor e foarte grav. Intamplarea a facut sa vad acest film la putin timp dupa Armageddon si astfel mi-a fost usor sa remarc asemanarile dintre scenele de actiune. Michael Bay are un stil extrem de obositor, cu scene foarte fragmentate, probabil in ideea de accentua starea de tensiune si de incertitudine. Pe mine insa ma enerveaza sa vad o scena de actiune filmata din 10 unghiuri cu schimbari de perspectiva la fiecare 2-3 secunde.

Avem parte de o batalie intre roboti care pot lua orice forma (au totusi tendinta de a imita masinile GM). De o parte a baricadei se situeaza Autobotii (baietii buni condusi de Optimus Prime) de cealalta Decepticonii (sub comanda lui Megatron). Sursa conflictului este un cub, sursa energiei pure, care confera posesorului puteri nelimitate. Soarta intregii omeniri este in joc, omenire reprezentate de un super erou cu aura de tocilar (Shia LaBeouf), inevitabila partenera feminina (Megan Fox), o trupa de bravi soldati americani si nu in ultimul rand o calculatorista cu accent australian si look de supermodel (Rachael Taylor) impreuna cu hackerul virgin pasionat de jocurile pe calculator (Anthony Anderson).

Filmul are calitatea de a nu se lua prea mult in serios, spre deosebire de sus amintitul Armageddon. Umorul este la el acasa si paradoxal nu e deloc enervant sau jenant. Scene ca cea in care robotii se ascund in gradina de privirea iscoditoare a proprietarului au darul de a ne mai distrage atentia de la actiune cu o portie sanatoasa de ras. Deasemenea, spre surprinderea mea, actorii s-au descurcat in mod onorabil. Ma asteptam la asa ceva din partea lui Jon Voight sau John Turturro dar Shia LaBeouf a fost chiar o surpriza foarte placuta. Nu e chiar un necunoscut pentru ca beneficiaza de o filmografie destul de bogata pentru varsta lui dar nu l-am mai vazut pana acum in postaza de protagonist. Acum ca si-a castigat notorietatea se poate concentra si pe filme mai serioase, potentialul exista.

Cu cele 2 ore si 14 minute filmul e cu vreo 60 de minute mai lung decat ar fi trebuit. Si faptul ca partea importanta de actiune, batalia dintre roboti se petrece undeva in ultima jumatate de ora nu ajuta deloc. Pana la inceputul bataliei filmul a fost excelent proportionat intre actiune, umor si story. In final toata placinta este inghitita de actiune si pacatele lui Bay ies la iveala. Si daca ma gandesc bine nu sunt doar ale lui Bay, multe din filmele de actiune din ultima vreme au folosit excesiv de mult efectele speciale, pana la saturare. Amintesc aici numai 300 dar sunt mult mai multe. Si daca macar ar fi fost de calitate as fi trecut cu vederea. Acum nu vreau sa intelegeti ca efectele nu ar fi credibile. Din contra, sunt extrem de realiste. Cel putin Autobotii sunt excelent realizati, as zice chiar cu adevarata arta. Dar ce folos ca avem roboti admirabili pana la cel mai mic detaliu, ce folos ca animatiile de transformare masina-robot si robot masina sunt impresionante daca secventele sunt macelarite de abilitatile numitului regizor. Lupta finala dintre Optimus si Megatron, care ar fi trebuit sa fie punctul culminant al intregului film se transforma intr-un atac vizual asupra simturilor. Cadrele se succed cu repeziciune, se distinge explozie aici, una dincolo, o cladire in flacari in spate, lasa impresia adrenalinei pure pentru ca la final sa te intrebi cine pe cine a batut, cine a trecut prin cladire si cine a explodat. E foarte usor sa creezi haos, e foarte dificil sa creezi haos organizat.

Pe langa faptul ca e probabil cea mai scumpa reclama facuta jucariilor Hasbro filmul nu se sfieste sa ofere expunere si altor marci comerciale. Daca reclama facuta masinilor e de inteles, trebuiau sa se transforme in ceva sunt secvente cu adevarat deranjante ca cea in care se face prim plan pe un card de 2Gb suficient de lung pentru ca toata lumea sa remarce brandul inscriptionat. Astfel de cadre nu au absolut nici o valoare in desfasurarea actiunii, fara ele filmul nu pierde nimic dar cu ele mai adauga cateva puncte la nemultumirea privitorului care nu a platit bani pentru a urmari o reclama. Deasemenea, cred ca singurul cadru cu o masina europeana a fost cu un BMW pentru o fractiune de secunda inainte de a fi strivit de un robot de 100 de tone.

Nu e un film foarte prost. Comparat cu Armageddon e chiar un progres evident dar mai e mult pana departe. Cealalta franciza animata a verii TMNT, fara a fi lipsita de puncte negative, mi s-a parut superioara.

22 sep 2007 - Ziua fara masina

2007-09-25T00:41:00.000+03:00

Ziua fara masina a fost si in acest an o imensa bataie de joc. In aceasta privinta asteptarile nu mi-au fost deloc inselate. S-a mentinut tendinta de reducere a "zonei libere". Anul acesta perimetrul a cuprins cam 3 strazi, dintre care putem elimina Stefan cel Mare care se inchide oricum in weekend si Cuza Voda unde circula doar tramvaiele. Daca stau bine si ma gandesc, a fost inchisa o suprafata mai mare cu ocazia dublului miting PSD-PD inaintea Referendumului.

Singura mea satisfactie a fost parada biciclistilor, care ar fi trebuit sa atraga atentia celorlalti participanti la trafic si conducerii locale asupra problemelor cu care se confrunta ciclismul iesean. Participarea a fost dezamagitor de subire, sa fi fost vreo 20-30 de oameni. Am incurcat o singura banda de circulatie pret de jumatate de ora si cam asta a fost tot. In afara de 10 secunde la stiri si posibil cateva randuri intr-un ziar nu cred ca am avut vreun impact.

Hai sa nu zic numai de rau. A fost si frumos, orice iesire in grup e frumoasa si nici aceasta nu a fost o exceptie. Practic nu cred ca am realizat nimic, dar ne-am simtit bine in pielea noastra pentru jumatate de ora si cred ca asta conteaza. Raman cu speranta sa facem ceva mai mare si mai frumos pentru la anu`.

Clarkson: The Good, the Bad & the Ugly (2006) (V) 4/10

2007-09-23T17:45:00.000+03:00

Nu urmaresc in mod curent emisiunea Top Gear dar ideea documentarului mi-a placut. O comparatie intre masinile europene si cele europene nu poate iesi decat cu scantei. Si chiar a iesit, la propriu. Daca o sarmana Toyota Prius a scapat cu doar cateva sute de gloante in caroserie un Harley a fost pur si simplu pulverizat de o incarcatura exploziva si un Park Avenue a sfarsit in mici bucatele.

Sincer ma asteptam la ceva serios, dar "documentarul" e departe de asa ceva. Se vrea a fi o abordare umoristica dar sufera de o mare problema. Jeremy Clarkson nu este actor si cu atat mai putin nu este comedian. Este un sofer fantastic, am ramas uimit de cum conduce masinile alea dintr-o parte a pistei pe alta, dar nu e amuzant absolut deloc. Si placa devine obositoare dupa primele doua ascultari. De la inceput pana la sfarsit misto-ul este la el acasa. Se incepe intr-o nota optimista si apoi vine bomba. Prima data am ras, a doua am zambit si a treia oare deja a inceput sa ma enerveze. Deci ca si comedie nu spune mare lucru.

Nici partea serioasa a productiei nu straluceste. Sigur, e interesant sa vezi care masina urca prima pe un munte dintre un Hummer, un Escalade si un Range Rover. Testul nu are absolut nici o valoare practica insa pentru ca in mod evident masinile nu sunt etalonate in mod egal. Cand se pleaca de la premisa ca masinile americane sunt proaste e usor sa demonstrezi ca afirmatia e adevarata cand ai o camera de filmat si o foarfeca.

Ca sa nu zic numai de rau o sa amintesc ca filmuletele cu masini sunt delicioase. Derapajele de care se abuzeaza sunt extrem de spectaculoase si filmul merita urmarit de orice pasionat de masini chiar si numai din acest motiv.

Armageddon (1998/I) 5/10

2007-09-22T23:34:00.000+03:00

Q:Stiti de ce nu a jucat Bruce Willis in Titanic?
A:Pentru ca ii salva pe toti!

Grandma's Boy (2006) 3/10

2007-09-21T22:14:00.000+03:00

Adam Sandler loveste din nou. De aceasta data prin intermediul companiei Happy Madison Productions. M-am obisnuita deja cu repertoriul lui, alternanta filmelor suportabile cu adevarate deseuri nu mai e surpriza. Nu am stiut din ce an e filmul inainte sa ma uit la el si am crezut ca e un proiect nou facut dupa I Now Pronounce You Chuck and Larry caz in care ar fi putut fi un film suportabil. Din pacate e din 2006, inainte de Click...

Alex (Allen Covert) e un betatester de 35 de ani care isi petrece mare parte din viata jucandu-se pe Xbox cu tineri care au jumatate din varsta lui. Din cauza unor neintelegeri financiare este dat afara din casa si nevoit sa se mute cu bunica sa (Doris Roberts) si cele doua prietene ale ei (Shirley Jones si Shirley Knight). Batranele se dovedesc a fi "de gasca" si chiar il ajuta in stabilirea unei relatiei cu noua membra a echipei de productie, Samantha (Linda Cardellini).

Distributia e chiar interesanta, Linda Cardellini s-a descurcat onorabil in ER, mai este Doris Roberst din Everybody Loves Raymond unde a jucat cu succes un rol oarecum asemanator. Ar mai fi si faptul ca

Allen Covert seamana seamana surprinzator de bine cu Mel Gibson mai tinerel dar o sa trec asta la capitolul ciudatenii. Nu lipsesc din distributie obisnuitele prezente din Happy Madison ca Rob Schneider si David Spade. Daca pe ei ii inteleg oarecum cum au esuat intr-un asemenea proiect imi este imposibil sa gasesc o justificare pentru prezenta lui Doris Roberts. E drept ca Everybody Loves Raymond nu mai ruleaza dar chiar atat de mult sa-i fi lipsit actoria? Probabil a semnat inainte sa citeasca scenariul si nu a mai putut renunta. Probabil acesta este si motivul pentru care joaca atat de prost, nu-si da interesul nici macar pentru o clipa. Linda Cardellini s-a descurcat onorabil in ER si mi-a placut si aici. E drept ca mare lucru nu a avut de facut dar e acolo, si-a dat silinta. Acceptabil mi s-a parut si Allen Covert dar din pacate pentru el materialul avut la dispozitie nu i-a facut nici un favor. Poate data viitoare.

Daca ar fi sa rezum filmul in doua scene probabil ca as gasi ceva amuzant cu care sa fac un rezumat de nota 10. Din nefericire filmul are 90 de minute si chiar daca ocazional (cam la fiecare 20 de minute) se mai gaseste cate o faza amuzanta per total filmul e absolut jenant. E ceva sa nu gasesti amuzanta o anumita gluma, poate nu ai inteles-o, poate nu e genul tau de umor. Dar glumele de aici trec din categoria umorului neinteles si intra in emsifera penibilului. Cred ca asta e cuvantul care poate caracteriza acest film, penibil.

JAG - Sezonul 1

2007-09-21T01:33:00.001+03:00

Seriale cu avocati s-au mai facut. Ba chiar prea multe in ultima vreme ca sa mai impresioneze pe cineva. Productia de fata reuseste insa sa iasa din multime, nu e show-ul cu avocati obisnuiti. JAG vine de la Judge Advocate General si este un fel de departament legal al Fortelor Armate. Membrii acestui departament sunt in esenta avocati si procurori diferenta fiind facuta de faptul ca se ocupa in special de Codul Militar. Protagonistii nu sunt nici ei simpli functionari, de exemplu eroul principal, Lt. Harmon 'Harm' Rabb (David James Elliott), este un fost pilot in marina. Din cauza unor probleme cu vederea pe timp de noapte este nevoit sa renunte la aviatia si sa ocupe un loc in sala de judecata. Cel putin in teorie pentru ca in practica Harm nu este aproape cu nimic diferit de Maverick in Top Gun.

Cea mai mare parte a sezonului 1 se petrece pe teren. Harm, impreuna cu partenera sa, Lt. Meg Austin (Tracey Needham) investigheaza tot felul de ilegalitati petrecute pe domeniul militar. Domeniu care cuprinde portavioane, submarine, distrugatoare, baze militare etc. Neregurile variaza de la un simplu furt pana la crima. Harm pune in slujba legii tot arsenalul de care dispune, nu e genul de avocat care sa stea in birou. Defapt foarte rar vedem o sala de judecata din interior, in general probleme se rezolva in cala unui portavion sau cockpitul unui Tomcat.

Serialul beneficiaza de o serie de imagini care infatiseaza Marina in special in toata splendoarea ei. Avem parte de cateva dueluri aeriene care rivalizeaza pana la un punct cu cele din Top Gun si lupte navale asemanatoare cu ce am vazut in The Hunt for Red October. Si nu spun acest lucru intamplator pentru ca s-au folosit imagini din aceste filme. Asta pana cei din Armata au realizat ce reclama imensa le face aceasta productie si in consecinta au oferit producatorilor acces liber la materialul militar.

Realismul nu e la el acasa in aceasta productie. Cine cauta veridicitate va trebui sa se orienteze in alta directie. Dar pentru 45 de minute de actiune cu oameni in uniforma serialul chiar merita o mica recomandare. Trebuie inchisi putin ochii la faptul ca fiecare episod are un happy-end si ca americanii sunt intotdeauna baietii buni si daca ceva merge prost sigur e mana chinezilor, rusilor sau nord coreenilor.

The Girl Next Door (2004) 6/10

2007-09-15T03:20:00.000+03:00

Din punctul meu de vedere Elisha e una dintre cele mai frumoase actrite de la Hollywood dar vai cat de prost poate sa joace in prima jumatate a filmului. Mai pe urma isi mai da drumul, dar inceputul e cu adevarat groaznic. In spatele scenariului acestui film sunt baietii responsabili cu Van Wilder (Brent Goldberg si David Wagner). De aceasta data nu s-au descurcat chiar atat de prost, ba chiar pe alocuri destul de bine.

Povestea e o adevarata fantezie, pe care la un moment dat fiecare am avut-o. Matthew Kidman (Emile Hirsch) e un tanar obisnuit aflat in ultimul an de liceu. Desi are ambitii foarte mari, vrea sa ajunga presedinte, cu impulsivitatea sta mai prost. Nu face niciodata nimic iesit din comun, intotdeauna se poarta exact cum te-ai fi asteptat de la el. Pana o intalneste pe Danielle (Elisha Cuthbert) o actrita in filme pentru adulti care se muta pe strada sa.

Luke Greenfield care semneaza acest film si-a dat seama care sunt punctele forte ale acestui film, pe de o parte Elisha si pe cealalta parte sexul. Aceasta asociere este suficienta pentru a face lumea sa vina la film si profita din plin. Aproape fiecare scena are o anumita conotatie sexuala. Deasemenea a facut tot posibilul ca Elisha sa iasa in evidenta (nu ca ar fi avut nevoie) de la imbracamintea provocatoare pana la scena in care apare in cadrul usii cu apa siroind: I`m all wet! Can I come in?

Pe alocuri scenariul e chiar amuzant, sunt cateva poante chiar reusite care mai adauga ceva condiment atmosferei incinse. Majoritatea sunt insa cu tenta sexuala: Eli : Goddammit Matt! I swear to God if you don't fuck her, I'll kill myself! Matt! Please! Please, Matt! Fuck her for me! For me!

Emile Hirsch e destul de cumintel. Nu prea iese in evidenta cu nimic, nu ca ar fi fost sarcina lui sa iasa in evidenta. Doar e pe scaunul pasagerului. Timothy Olyphant (baiatul rau) face insa un rol de zile mari. E absolut perfect. L-am vazut in doar 2 sau 3 filme pana acum dar am fost placut impresionatde fiecare data. Omul are viitor, ii lipseste doar un rol intr-un film mare. Chiar sunt curios cum se va descurca cu baietii mari.

Coloana sonoara este foarte ritmata si se potriveste perfect peliculei. Printre altele am recunoscut din de butul lui Donnie Darko melodia The Killing Moon in interpretarea Echo & The Bunnymen.

Nu e un film pretentios. Nu incearca sa reinventeze apa calda, este exact ce vezi pe coperta, nimic mai mult, nimic mai putin. Pentru mine a meritat, sper ca si pentru voi.

Van Wilder (2002) 4/10

2007-09-14T22:46:00.000+03:00

Van Wilder (Ryan Reynolds) se pregateste pentru al saptelea an de facultate. Si nu pentru ca nu ar putea sa termine facultatea ci pentru ca nu vrea. In campus este rege, toti studentii il privesc cu respect, toti vin la el pentru un sfat. Este viata pe care si-o doreste. Tatal sau nu este de aceeasi parere si ii inchide contul. Daca vrea sa ramana in scoala trebuie sa stranga bani pentru asta, si trebuie sa-i stranga repede. In acelasi timp, o jurnalista foarte atractiva, Gwen Pearson (Tara Reid) este trimisa sa scrie un reportaj despre el. Van incearca sa-i intre in gratii fara a neglija faptul ca o multime de tineri depind de el si de petrecerile pe care le organizeaza.

Cei doi scenaristi (Brent Goldberg si David Wagner) au mai colaborat Saving Ryan's Privates o parodie in care un grup de soldati trebuie sa salveze penisul camaradului lor. Asta ca sa va faceti o idee despre tipul de umor la care sa va asteptati. Scenariul este subtire de tot, singurul scop al plotului este sa asigure un motiv pentru gagurile obisnuite. As vrea sa-l pot compara cu American Pie dar ar iesi in inferioritate la aproape fiecare capitol. Doar doua exceptii ar fi, una reprezinta gradul de repulsie provocat de unele glume care in acest caz atinge cote maxime si a doua ar fi numarul perechilor de sani care se perinda pe ecran. Si al acest capitol Van Wilder castiga fara probleme. Lipsesc insa umorul de calitate, un story cat de cat evoluat si personajele memorabile.

Van Wilder ar putea fi un asemenea personaj daca i s-ar fi acordat mai multa atentie. Ryan Reynolds are un potential foarte bun, peste cel a lui Jason Biggs de exemplu dar din pacate nu este exploatat absolut deloc. La fel si Tara Reid care nici macar nu-si da interesul insa. Avand in vedere materialul cu care a lucrat, chiar nu pot sa o condamn.

Fara doar si poate pentru o anumita categorie de varsta filmul poate fi extrem de amuzant. Daca este public pentru Trasniti in NATO atunci trebuie sa fie si pentru acest film. Pentru restul insa, filmul e de evitat.

Top Gun (1986) 6/10

2007-09-13T15:17:00.000+03:00

Un alt film care mi-a marcat copilaria. Dupa ce am vazut Top Gun faceam grupuri de copii pe biciclete, unii dintre noi eram americani altii erau rusi. Scopul era sa ajungem in spatele adversarului pentru cateva secunde, timp in care consideram ca l-am doborat si iesea din joc. Nu mai trebuie sa va spun ca baietii buni erau pentru noi americanii, in ciuda apropierii geo-politice de URSS.
Cred ca aveam un ochi critic format inca de pe atunci pentru ca nu prea am urmarit cu atentia romanta dintre Maverick (Tom Cruise) si Charlie (Kelly McGillis). Tot ce ma interesa erau luptele aeriene, ce se petrece la sol confera un interes minim.

Maverick si copilotul sau Goose (Anthony Edwards) sunt alesi pentru un stagiu de pregatire la cea mai prestigioasa scoala de aviatie pentru Marina, Top Gun. Maverick este tipul pilotului rebel care se crede stapanul inaltimilor si executa tot timpul manevre spectaculoase dar foarte periculoase incercand sa demonstreze ca este cel mai bun din lume. La Top Gun, principalul sau rival este Ice (Val Kilmer) un pilot la fel de talentat dar mult mai rece si calculat.

Mare parte din actiunea filmului are loc in aer unde pilotii sunt angajati in dueluri furioase intre ei, cu instructorii si in 2 randuri cu aparate MiG 28 inamice in largul Oceanului Indian. E foarte greu sa transferi pe pelicula o batalie aeriana, asa numitul dogfight. Nu suntem obisnuiti cu o lume complet 3D. Aparatele fac miscari aparent haotice, sus-jos, stanga-dreapta, stanga-jos, intoarcere la 180 de grade etc. E meritul regizorului Tony Scott ca a reusit sa puna o oarecare ordine in acest haos, unghirile de filmare excelent alese si montajul inspirat au ajutat mult la mentinerea unei perspective asupra luptei fara a lasa impresia ca avioanele urmeaza un traseu bine stabilit ca un tren pe sine.

Din pacate nu pot spune acelasi lucru si despre scenele de la sol. Principalul vinovat pentru subtirea lor este echipa de scenaristi (Jim Cash si Jack Epps Jr.). Daca personajele sunt oarecum interesante si cu ceva potential dialogurile sunt plictisitoare in cel mai bun caz. Practic o suma de clisee aruncate pentru a umple golul dintre doua secvente aviatice. Totul, incepand cu duelul verbal dintre cei doi piloti si pana la relatia amoroasa dintre Maverick si Charlie geme de stereotipuri la fiecare cadru. Coloana sonora este insa destul de solida pe parcursul intregului film, lucru care face trecerea la scenele terestre mai putin dureroasa. De altfel filmul a castigat un premiu Oscar pentru melodia Take My Breath Away.

Am gasit pe internet o multime de referinte privitoare la elementul homo-erotic din Top Gun. Mai jos opinia lui Tarantino despre adevaratul plot din Top Gun.

Tom Cruise mi-a lasat o impresie buna, la fel ca si Val Kilmer. Remarcatul meu este insa Anthony Edwards. I-am recunoscut vocea din primele cadre dar mi-a luat mai bine de jumatate da film sa-mi dau seama de unde imi este atata de familiara. Raspunsul este Dr. Mark Greene din ER. Regret ca a avut o soarta similiara in ambele show-uri.

Homo-erotic sau nu filmul a reprezentat o excelenta reclama pentru Marina Americana care s-a confruntat cu o crestere a cererilor de inrolare imediat dupa lansarea filmului. Din acest punct de vedere a fost un real succes. Raman cu satisfactia ca filmul castiga in calitate direct proportional cu inaltimea fata de sol.

The TV Set (2006) 7/10

2007-09-10T22:02:00.000+03:00

Ca un devorator de seriale ce sunt de multe ori m-am intrebat cum ajung toate porcariile pe sticla. Si nu ma refer numai la serialele de la noi, care intre noi fie vorba sunt undeva sub jalnic dar si la seriale americane pe care le vedem in grila sezon de sezon. Ei bine, acest film incearca sa raspunda la aceste intrebari si cred ca pentru prima data imi pare rau pentru scenaristii care fac "La Bloc".

Mike (David Duchovny) se afla cu scenariul sau foarte aproape de productie. Propunerea sa a fost intampinata cu caldura, producatorii cred ca materialul e foarte bun si urmeaza doar sa aleaga actorii principali si sa filmeze pilotul. Ince incet insa pamantul incepe sa-i fuga de sub picioare si realizeaza ca trebuie sa faca o multime de compromisuri pentru ca serialul sa vada lumina reflectoarelor. Filmul trateaza modul in care ideea principala a autorului trece prin filtrul producatorilor inainte de productia efectiva. Cine se adapteaza cel mai bine la aceste constrangeri castiga.

Jake Kasdan (regizor si scenarist) a reusit sa ne introduca in aceasta atmosfera din spatele cortinei foarte natural. Pe alocuri filmul arata mai mult a documentar, modul de filmare favorizeaza acest lucru si ii da in acelasi timp un aer de autenticitate. Dialogul este putin cam prea rigid, lucru ce afecteaza imersiunea. Exista o anumita discrepanta intre ce vedem pe ecran si ce auzim in boxe, lucru mai vizibil in prima jumatate a filmului cand impresia de documentar e mai pregnanta.

Personajele sunt destul de stereotipice. De la baiatul destept (David Duchovny) si pana la producatorul cu idei fixe (Sigourney Weaver) e loc de mult mai bine. Aceste limitari sunt insa compensate intr-o oarecare masura de jocul excelent al actorilor, cel putin cei 2 amintiti mai sus fac o treaba excelenta.

De obicei apreciez un film scurt. Cred ca majoritatea filmelor ar trebui sa dureze 1 ora si jumatate cel mult, cred ca mi se trage de la prea multe seriale urmarite. De aceasta data am simtit insa ca filmul a fost prea scurt. Ar fi trebuit sa aiba inca jumatate de ora in plus sau sa fi renuntat la o parte din plot-urile secundare. De exemplu Richard McAllister (Ioan Gruffudd) este un personaj foarte interesant dar povestea sa nu este dezvoltata suficient astfel ca nu este clar ce rol a avut in cadrul organizatiei. As fi preferat sa fie omul din background pe care sa-l vad numai la intalniri decat sa ne fie oferit un inceput de conflict cu sotia sa care sa fie lasat in coada de peste. Deasemenea nu e foarte clar ce tip de serial se face. Inclin sa cred ca e un sitcom, dar scenariul original este aproape lipsit de umor si povestea pare mai degraba adaptata pentru o drama. Putina mai multa atentie si in cazul acestui aspect nu ar fi stricat.

In incheiere vreau sa-i transmit ceva varului meu cu referire la serial: Vere, thats how crap is made!

24 - Season 3

2007-09-10T13:38:00.000+03:00

Serialul este contruit dupa o reteta unica. Fiecare episod are lungimea unei ore in timp real (minus reclame) si intregul sezon dureaza 24 de ore. In aceste conditii trebuie facute cateva artificii tehnice pentru a nu avea prea multi timpi morti pe ecran. Cel mai vizibil este transportul persoanelor. Fie ca e facut cu masina, elicopterul sau avionul dureaza incredibil de putin, dar e un pret mic platit pentru a avea o actiune cursiva. Deasemenea pe langa story-ul principal avem o serie de naratiuni secundare menite sa umple golurile. Desi nu sunt la fel de interesante ofera totusi o alternativa si o schimbare de decor.

Totul incepe cu aparitia unui cadavru infectat cu un virus experimental cu o rata a moratalitatii apropiata de 100% si fara nici un vaccin cunoscut. Langa cadavru este gasit un biletel prin care se cere eliberarea traficantului de droguri Ramon Salazar (Joaquim de Almeida). In caz contrar virusul va fi eliberat intr-o locatie publica. Salazar a fost arestat nu cu mult timp un urma de catre Jack Bauer (Kiefer Sutherland) dupa o foarte lunga activitate sub acoperire. Cade in sarcina lui sa afle cine este in posesia virusului si sa neuntralize amenintarea.

Asa cum ne-am obisnuit deja povestea nu este chiar atat de simpla. Pe masura ce ancheta avanseaza Jack realizeaza ca operatiunea este mult mai complexa decat eliberarea unui traficant si ca potentialele victime sunt mult mai numeroase, la nivelul milioanelor de oameni.

Kiefer face un rol foarte bun, de altfel personajul lui este unul din motivele pentru succesul acestui serial. Paul Blackthorne (in rolul personajului negativ) se descurca de asemenea foarte bine, duelul sau de la distanta cu Jack face deliciul partii a doua din acest sezon. Si in rest actingul este destul de solid cu exceptia blondinei Elisha Cuthbert care nu prea se potriveste cu rolul agentului federal. Parca era mai bine in primul sezon desi nici atunci nu a stralucit.

Pentru o serie de televiziune efectele speciale sunt destul de numeroase si bine realizate. Avem chiar o scena cu doua avioane de vanatoare zburand la joasa inaltime deasupra Los Angeles-ului in urmarirea unui elicopter.

Acest al treilea sezon este cel mai intunecat de pana acum. Jack este nevoit sa indeplineasca o serie de sarcini moralmente discutabile. Se adauga o tusa de realism care face personajul Jack Bauer mult mai credibil. Nu e posibil in realitate ca o persoana sa aiba doar calitati.

Pentru fanii seriei acest sezon e un must see. Imi e greu sa fac o comparatie cu primele doua sezoane, nu stiu care mi-a placut mai mult dar pot sa spun cu siguranta ca nici unul nu mi-a displacut.

Blind Dating (2006) 4/10

2007-09-08T18:19:00.000+03:00

Un search pe imdb dupa Blind Date ofera 34 de rezultate. Destul de multe, poate si din aceasta cauza filmul de fata a fost numit Blind Dating. Scenaristul Christopher Theo a avut ideea de a folosi acest termen in sensul lui propriu, sa vedem ce a iesit.

Danny (Chris Pine) s-a nascut orb dar acest lucru nu pare sa-l deranjeze foarte mult deoarece familia i-a fost timpul alaturi. Poate mai putin fratele Larry (Eddie Kaye Thomas) care i-a mai jucat cateva feste. A fost inconjurat de dragoste, dar nu de dragostea de care are nevoie la 22 de ani. Fratele lui a incercat sa-l ajute cu acest subiect, dar candidatele nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor. Danny gaseste insa o companie placuta in persoana asistentei medicale de origine indiana Leeza (Anjali Jay). Probleme apar cand Danny afla ca Leeza urmeaza sa se marite cu un tanar indian (Sendhil Ramamurthy), alesul familiei ei.

Chris Pine reuseste o portretizare credibila a unui tanar baiat nevazator. In special scenele in care trebuie sa fie vesel si fara griji de la inceput sunt veridice. In partea a doua a filmului cand intervine drama se simt ceva limitari din partea lui. Nu acelasi lucru pot spune despre actrita indiana Anjali Jay care joaca prost de la inceput pana la sfarsit. Legatura dintrea ea si Chris exista insa, cu putina munca din partea ei ar fi putut fi mult mai puternica. Eddie Thomas da putina savoare umoristica filmului prin interpretarea lui. Jane Seymour care joaca rolului doctorului psiholog doar incearca acest lucru.

Nu pot sa scap de ideea ca filmul ar fi fost mult mai reusit cu mai multa atentie din partea regizorului. Ideea este aici dar modurile alese pentru a o duce la finalizare sunt destul de neinspirate. De la inceputul stupid si pana finalul siropos regizorul James Keach nu e prea hotarat daca vrea ca filmul sa fie o comedie sau o drama. A incercat cate putin din fiecare si nu i-a iesit mai nimic. Ca si film de comedie e mediocru, ca drama e submediocru.

Ca sa faci un film bun nu e suficient sa ai o idee stralucita si banii pentru a o pune in practica. Trebuie foarte multa munca si mult suflet. Filmul nu lasa impresia ca s-a muncit prea mult la el sau ca actorii au pus prea multe emotii in interpretarea lor.

Redline (2007) 3/10

2007-09-08T04:11:00.001+03:00

Scena in care Eddie Griffin reuseste sa "conduca" un Ferrari Enzo intr-un zid de beton a facut inconjurul internetului. Intentionat sau nu, acest accident a marit notorietatea titlului in cauza. Filmul a fost finanta de milionarul Daniel Sadek care a contribuit si la recuzita, o parte din masinile care apar in film provin din colectia personala. Se pare ca ar fi contribuit si la scenariu, asta daca facem un exercitiu mental si ne inchipuim ca acest film a avut un scenariu.

Natasha Martin (Nadia Bjorlin) este cantareata/mecanic/pilot si se trezeste implicata in cursele organizate de un grup de milionari plictisiti. Alaturi de ea il avem pe Carlo (Nathan Phillips), eroul proaspat intors din Irak hotarat sa puna ordine in viata fratelui sau mai mic, Jason (Jesse Johnson). Mai importante sunt insa vehiculele. Alaturi de vedeta Ferrari Enzo (imi place sa cred ca masina s-a simtit atat de jenata ca a participat intr-o asemenea productie incat a dat cu capul de primul zid) am remarcat Porsche, Ford GT, Sallen, Lamborghini, Koenigsegg si doua Mercedes SLR McLaren. Multe dintre ele sfarsesc destul de prost, in accidente pe cat de inutile pe atat de dureroase pentru mine, ca privitor.

Dupa cum am spus mai sus filmul are un story sublim care lipseste cu desavarsire. In teorie se balmajeste ceva despre o ofacere cu bani falsi, un client nemultumit si cateva amenintari cu moartea. Totul e folosit doar ca rama pentru expunerea masinilor luxoase, a silicoanelor si a colagenului. Macar daca ar fi iesit cursele cum trebuie. Dar de unde. Aceeasi reteta patentata de The Fast and the Furious cu saltul camerei de la schimbatorul de viteze la pedale si daca avem noroc, pentru o jumatate de secunda avem ocazia sa urmarim si putin fum de la cauciucuri. Asta pana cand una din masini calca stramb si o vedem cum se rasuceste prin aer pentru a se zdrobi de caldaram in zgomot de fier contorsionat.

Cum in CV-ul Nadiei figureaza Days of Our Lives si nici restul castingului nu are cu ce se lauda asteptarile mele erau situate foarte jos. Nu am fost absolut deloc dezamagit, actorii sunt exact de slabi mi-am imaginat. Un plus pentru masini care in unele scene au fost mai expresive decat cei din spatele volanului.

Ca sa nu inchei fara sa zic nimic bun am sa remarc soundtrack-ul care fara sa fie senzational e totusi cu cateva clase peste restul. Daca va plac masinile recomand The Fast and the Furious, inclusiv Tokyo Drift. Cred ca si Torque merita o mentiune in comparatie cu nulitatea aceasta.

The Fifth Element (1997) 6/10

2007-09-07T23:43:00.000+03:00

Luc Besson a scris scenariul pentru acest film pe vremea cand era la liceu. M-am gandit ca e un amanunt important care justifica o parte din prezentele stranii de pe ecran. The Fifth Element nu e un film SF oarecare desi la o privire superficiala asa ar putea fi categorisit. E greu de explicat ce este, film de actiune, parodie, drama, comedie nici una si toate la un loc.

Doua sute de ani in viitor, Korben Dallas (Bruce Willis) isi conduce linistit taxiul intr-un New York futuristic cu masini zburatoare in care problema traficului nu a fost rezolvata in ciuda faptului ca benzile de mers se intind acum pe verticala. La un moment dat se trezeste cu un pasager neasteptat, Leeloo (Milla Jovovich) care are intreaga politie pe urme. Please help! rostit de o voce rugatoare e suficient pentru ca Korben sa apese acceleratia si sa se afunde in smogul de la nivelul solului in incercarea de a salva misteriosul pasager.

O data la 5.000 de ani raul suprem vine sa inghita Pamantul. Singurul lucru care ne poate apara e o arma construita de o rasa de extreterestri binevoitori, arma formata din cele patru elemente (vant, apa, pamant, foc) si un catalizator. Acest catalizator, al cincilea element este nimeni alta decat Leeloo. Lor li se opune Emanuel Zorg (Gary Oldman) care are o agenda oarecum diferita.

Povestea filmului e destul de simplista, fara prea mari pretentii. Taria acestui film se gaseste in imagine, sunet si persoanje. Personaje care, desi nu sunt desenate foarte complex au o caracteristica aparte. Korben atrage prin imaginea de om obisnuit, Leeloo prin lipsa de naturalete si Zorg prin aspectul fizic.

Din punct de vedere vizual filmul arata fantastic. De la efectele speciale si pana la costumele futuriste desenate de Jean-Paul Gaultier pot fi caracterizate simplu prin doua cuvinte, curata arta. Nu stiu cat de practic e sa vinzi mancare chinezeasca intr-o barca aeriana sau cat de comod e un vesmant format din cateva panglici pe corp dar in mod sigur arata memorabil.

Mare parte din coloana sonora e compusa de Eric Serra cu influente din Orientul Mijlociu si contribuie din plin la atmosfera. Scena recitalului solistei Plavalaguna (Maïwenn Le Besco) e impartita brusc in doua, cand ritmul trece de la clasic (Aria of 'Lucia di Lammermoor) la pop (The Diva Dance). Scena coincide cu lupta dintre Leeloo si extraterestrii mangalores, lupta coregrafiata in acordurile Divei.

Vreau sa incep lista remarcatilor din acest film cu Chris Tucker. Rolul DJ-ul de sexualitate nedefinita si cu voce pitigaiata i se potriveste perfect. El e enervant si fara sa faca efort, partea buna e ca in acest film exact acest lucru trebuie sa faca, sa fie enervant si ii iese de minune. Bruce Willis nu dezamageste si Gary Oldman e de asemenea la inaltime. Din pacate cei doi nu intereactioneaza absolut deloc, as fi vrut sa vad un duel cu Chris Tucker arbitru. La inceput Milla e destul de inspirata in postura persoanei pierdute si dezorientate. Nu mi-a placut ca la sfarsit actingul ei nu a suferit modificari prea mari desi circumstantele erau altele. Daca fac o medie iese oricum o nota buna.

Lumea creata de Luc Besson nu este una credibila, e mai mult o parodie a lumii in care traim. Asta cred ca e trasatura principala a acestui film si motivul pentru care l-am apreciat.

Die Hard: With a Vengeance (1995) 7/10

2007-09-07T00:13:00.000+03:00

Baiatul bun a devenit rau, cel putin in aparenta. Nici in primele doua filme John McClane (Bruce Willis) nu a fost prea amabil cu autoritatile dar de aceasta data cu atat mai putin. Filmul incepe cu el suspendat din politie si intr-o stare de mahmureala groaznica. Sotia l-a parasit, din nou, si pentru prima data nu va incerca sa o salva. Va urmari insa salvarea a nu mai putin de cateva sute de copii.

Un maniac (Jeremy Irons) detoneaza o bomba in mijlocul orasului New York si cere sa vorbeasca cu John. Ameninta ca va detona alte bombe daca acesta nu reuseste sa rezolve o serie de puzzle-uri. In ajutorul lui McLane sare Zeus Carver (Samuel L. Jackson) un proprietar de magazin din Harlem care se afla la locul nepotrivit in momentul nepotrivit.

Premisa de la care se pleaca e destul de interesanta, lasa loc multor scene pe care le privim cu rasuflarea taiata. Deasemenea, perimetrul in care se desfasoara actiunea este mult mai larg, lucru care facilitatea o varietate mai mare a decorurilor. Avem scene in Harlem, actiune in subteran, o cursa nebuna prin Central Park si vizitam chiar un imens vas cargo. La acest aspect filmul sta mai bine decat oricare din primele doua filme, pierde insa putin din personalitate, nu mai are aceeasi aroma de Die Hard ca precedentele.

Si la capitolul personaje sta mai bine decat Die Hard 2 desi nu depaseste originalul. Avem din nou un european in rolul personajului negativ, Jeremy Irons. Asemanarile cu Hans Gruber (Alan Rickman) nu sunt deloc intamplatoare. Tot la capitolul note pozitive il trec si pe Samuel L. Jackson care face o buna echipa cu Bruce, completandu-se reciproc. Undeva pe la nivelul lui Mel Gibson cu Danny Glover in seriile Lethal Weapon.

Daca excludem faptul ca aria de actiune e mult mai larga as putea spune ca acest al treilea episod e o copie fidela a primului. La nivel de story sunt cateva similitudini, si chiar la nivel de personaje remarcam o asemanare evidenta cu mentiunea ca Samuel Jackson are un rol mult mai important decat avea Reginald VelJohnson (Sgt. Al Powell) in primul. Nu lipseste nici twistul de la mijlocul filmului, destul de reusit de altfel.

Pe plan tehnic am fost oarecum dezamagit. Nu mi s-a parut mai reusit decat primul si ar fi trebuit sa fie avand in vedere ca au aproape 10 ani. Exploziile sunt bine realizate dar luptele corp la corp par cam stangace. In cateva randuri e evidenta folosirea unui manechin. Si camera contribuie la acest sentiment de artificialiate pentru ca de multe ori se apropie foarte mult si ne ajuta sa analizam scena in detaliu. In ciuda acestor minore detalii tehnice si a catorva neregularitati de story filmul are un ritm foarte bun si o atmosfera la fel.

Die Hard 2 (1990) 6/10

2007-09-06T13:08:00.000+03:00

How can the same thing happen to the same guy twice? se intreaba taica Bruce. Iata ca se poate. Die Harder cum mai este numit debuteaza cu un John McLane nu chiar la fel de despuiat ca in primul (actiunea se petrece in Washington DC, iarna) dar la fel de greu de ucis. O echipa de teroristi condusa de Col. Stuart (William Sadler) preiau controlul unui aeroport in incercarea de a facilita evadarea unui lord al drogurilor adus extradat in USA. Mobilul pentru John este din nou salvarea sotiei care este intr-unul din avioanele care inconjoara aeroportul in pericol de prabusire datorita combustibilului pe sfarsite. John are mai putin de doua ore sa impiedice evadarea, sa-i casapeasca pe baietii rai si nu in ultimul rand sa lumineze pista pentru ca avioanele sa poata ateriza. E chiar inutil sa mentionez ca le face pe toate.

Spre deosebire de primul plotul nu mai are aceeasi veridicitate. Toata povestea asta cu avioanele astea care se invart in jurul aeroportului pana raman fara combustibil mi se pare cam trasa de par chiar si pentru un film de actiune. Nu prea a functionat pentru mine. As fi putut trece peste asta daca am fi avut macar un duel psihologic de calitate ca in primul film, dar din pacate Colonelul Stuart nu e nici pe departe un individ la fel de interesant ca Hans Gruber. Acelasi lucru il pot spune si despre William Sadler.

Ramanem insa cu un Bruce Willis la fel de vivace si cu ceva mai multe glume in program, doua avioane facute bucati si o scena a catapultarii de povestit la nepoti.

Die Hard (1988) 8/10

2007-09-05T18:28:00.000+03:00

Ce faci daca te trezesti izolat intr-o cladire cu teroristi la fiecare colt? Daca te cheama John McLane ii elimini unul cate unul si la final pleci intr-o limuzina cu sotia la brat. Pentru Bruce, Die Hard a insemnat accesul in panoplia eroilor de poveste alaturi de clasici ca Charles Bronson si Clint Eastwood dar si Sylvester Stallone sau Arnold Schwarzenegger.

Nu mai tin minte cand l-am vazut prima data, dar sunt sigur ca astazi nu l-am vazut ultima data. O data la cativa ani il revad cu aceeasi placere ca in prima zi. E unul din filmele de actiune favorite. Stiu ca prima data cand l-am vazut am incercat in van sa reproduc celebra replica: Yippee-ki-yay, motherfucker! Abia la a treia vizionare am reusit si o intreaga vacanta de vara am folosit-o cu orice ocazie. Ba chiar am molipsit si o serie de prieteni, cu mentiunea ca li s-a parut cam lunga si au folosit doar partea a doua.

Regizorul John McTiernan mai avea in palmares productia Predator, un alt film de actiune cu un super erou asa ca liniile de baza pentru un asemenea film ii erau cunoscute. Personajele sunt cam subtirele in general, poate doar teroristul Hans Gruber (Alan Rickman) iese oarecum in evidenta si bineinteles taica Bruce. In rest avem fie fete pentru decor, cascadori care au sarcina sa moara cat mai spectaculosi sau idioti care nu fac decat sa-i puna pe cei doi intr-o lumina mai buna. Avem actiune, dar nu in exces, e unul din lucrurile pe care le-am apreciat la acest film. Nu-l vedem pe Bruce curatand 10 oameni din 3 lovituri, totul se intampla treptat, pas cu pas. Deasemenea unul dintre punctele forte ale acestui film este duelul psihologic, jocul de-a soarecel si pisica intre John McLane si Hans Gruber, fiecare stralucit in felul sau.

Pentru o actiune fluida s-au facut cateva concesii la capitolul veridicitate. Foarte rar aceste concesii de scot putin din atmosdera dar de cele mai multe ori nu atrag atentia. Cine se mai gandeste la fizica cand maestrul John se zbantuie agatat de furtumul unui hidrant la 40 de etaje inaltime?

Shanghai Kiss (2007) 6/10

2007-09-05T00:56:00.000+03:00

Mi-a sarit in ochi afisul filmului cu Hayden Panettiere (Claire Bennet din serialul Heroes). Am citit apoi despre ce e vorba si mi s-a parut o idee interesenta asa ca i-am dat o sansa.

Liam Liu (Ken Leung) este un actor american a carui viata nu functioneaza aproape deloc. A renuntat la facultate pentru a-si urma visul, fara succes insa. Mai mult, nu reuseste sa aiba o relatie normala cu o femeie, se rezuma la aventuri si singura persoana pe care o suporta mai mult de o zi este o fata de 16 (Hayden Panettiere) care a dezvoltat o pasiune pentru el. Cand afla ca a primit mostenire o casa in Shanghai pleaca in China pentru a face cativa bani din vanzarea proprietatii. Ajuns acolo insa se confrunta cu intreaga cultura si civilizatie a stramosilor sai, cultura cu care pana atunci nu mai intrase in contact. Se simte pentru prima data acasa.

Povestea nu este foarte complicata si nici personajele de altfel. Cred ca filmul ar fi avut de castigat daca personajele ar fi avut o mai mare adancime psihologica, chiar si asa e destul de bine. Mi-a placut in special prestatia tinerei Hayden Panettiere care reuseste un rol mult mai bun decat cel din Heroes, un plus pentru regizor. Ken Leung nu m-a impresionat cu nimic, nu spun ca a jucat prost dar nici bine nu s-a descurcat. Cu personaje mai puternice si un protagonist mai inspirat cred ca filmul ar fi putut fi un real succes.

Am dat din intamplare peste un reply scris de regizorul si scenaristul acestui film, David Ren. Avand in vedere ca foarte rar gasim pe forumuri opinia oamenilor care au lucrat la filme va ofer mai jos traducerea vorbelor sale.

Sunt David Ren, scenarist/regizor pentru Shanghai Kiss. Am aflat ca o copie a DVD Screener-ului a scapat pe internet, ceea ce este neplacut deoarece filmul mai are inca o luna pana la lansare. Cum a aparatu doar cu cateva zile in urma, zeci de mii de oameni l-au downloadat deja, lucru nemaiauzit pentru un mic film independent. Desi sunt fericit ca atat de multi oameni cauta acest film si il vizioneaza cu placere, as vrea sa ofer si opinia mea in privinta acestei situatii.

Shanghai Kiss este o poveste autobiografica si un film foarte personal pentru mine. Unii dintre voi ati comentat pe seama lipsei de actori principali asiatici in filmele americane care nu apartin genului actiune/arte martiale. Acest lucru este adevarat in special pentru povestile de dragoste. Acest lucru deoarece Hollywood nu crede ca America este pregatita sa accepte un barabt asiatic ca protagonist romantic.

Acest film nu a fost finantat de un studio major. Nu a fost finantat nici macar de o compania independenta de finantare. O mare parte din film a fost finantat de un singur investitor, care si-a pus toate economiile in film. Chiar si-a vandut casa, pe care o avea de 20 de ani. Acest investitor nu a castigat mai mult de 5 cifre pe an, si totusi a pus mai mult de 7 cifre. A facut-o deoarece a simtit ca aceasta este o poveste care trebuie spusa si care va fi un mare pas inainte in felul in care americanii de origine asiatica sunt portretizati in media.

Intelegerea noastra este una regala, insemnand ca fiecare investitor primeste un procent din fiecare DVD vandut. Daca filmul este un succes, Hollywood va lua aminte si va realiza ca o poveste de dragoste cu un protagonist asiatic poate fi profitabila. Daca esueaza putem vedea inca 20 de ani fara un film de acest fel. Daca v-a placut si vreti mai multe filme de acest gen va rog sa cumparati DVD-ul.

Nu este un film facut pentru a scoate multi bani. Este un proiect facut din pasiune, nu doar de catre mine, ci din partea tuturor persoanelor implicate. Actorii au lucrat aproape pe nimic. Salariul pentru Hayden Panettiere a fost probabil cel mai mic al ei de cand a avut 4 ani. L-a facut pentru ca a crezut in film si a stiut ca este timpul ca o astfel de poveste sa fie spusa.

Vreau sa fie clar ca nu cer oamenilor sa sprijine acest film doar pentru cauza americanilor de origine asiatica sau ca incerc sa fac oamenii sa se simta vinovati si sa cumpere. Vreau doar ca oamenii carora acest film chiar le-a placut sa arate Hollywood-ului sprijinul lor. Filmele sunt acceptate pe baza tipurilor de filme care au fost succese financiare in trecut. Vreau deasemenea sa inteleaga ca, in acest caz, cand pirateaza si downloadeaza ilegal filmul, nu iau banii unei largi corporatii, ci de la un muncitor de clasa mijlocie ca multi dintre noi.

I Could Never Be Your Woman (2007) 4/10

2007-09-04T02:33:00.000+03:00

Am vazut cam multe filme bunicele in ultima vreme, lucru care nu-mi este caracteristic. Trebuia sa dau si peste marul stricat. I Could Never Be Your Woman este o comedie romantica despre o femeie de 45 de ani (Michelle Pfeiffer) care se indragosteste de un barbat mult mai tanar (Paul Rudd). Trebuie sa recunosc ca ii simpatizez pe amandoi, defapt acesta a fost si motivul pentru care m-am pus sa urmaresc filmul.

Inceputul a fost cum nu se poate mai prost, o Mama Natura (Tracey Ullman) incercand sa para amuzanta dar nereusind decat sa plictiseasa in cel mai bun caz sau sa enerveze in cel mai rau. Pe mine m-a enervat nu doar la inceput, ci la absolut fiecare aparitie. Regia si scenariul sunt opera americancei Amy Heckerling si face o treaba jalnica cu amandoua. Foloseste toate cliseele din carte, avem inclusiv scena probatului de haine la magazin (de mai multe ori chiar) si incalca cele mai simple norme de veridicitate. Ce conteaza ca personajele se comporta prosteste atat timp cat asigura doza de "umor" necesara scenei. Pacat ca Paul Rudd nu e Jim Carrey din Ace Ventura dar chiar si asa nu cred ca ar fi mers.

Am reusit totusi sa gasesc cateva pasaje aproape amuzante, cateva sclipiri de originalitate, dar prea putin pentru a conta cu adevarat. Un moment chiar am avut impresia ca filmul ar fi o parodie si trebuie sa recunosc ca nu mi-a displacut ideea. Pacat ca sunt foarte rare aceste momente si ramanem doar cu impresia ca ne-am pierdut timpul cu un film prost.

Cu un scenariu de asemenea nivel degeaba te cheama Michelle Pfeiffer, mai sus de genunchiul broastei nu urci. Se presupune ca pe masura ce imbatranesti si castigi notorietate ai mai multa grija de tine. Nu mai e foamea aia de bani si de faima, nu mai accepti chiar fiecare fituica care-ti pica in cale. Cu unii actori e exact invers.

Bobby (2006) 7/10

2007-09-03T23:01:00.000+03:00

Emilio Estevez, fiul mult mai celebrului actor Martin Sheen si in consecinta fratele mai mare a lui Charlie Sheen. Spre deosebire de cei doi, Emilio si-a pastrat numele de nastere si nu l-a adoptat pe cel de scena, Sheen. Nu s-a remarcat in mod deosebit ca actor si incercarile sale de regie nu au dat rezultatele scontate. Cine ar fi crezut ca e capabil nu doar sa inceapa un astfel de proiect gigantic, dar sa si-l termine. Firul are o natura epica nu neaparat prin lungimea sa cat mai degraba prin bogatia firelor narative care se intrepatrund in ziua alegerilor prezidentiale in California cu cel a senatorului Robert F. Kennedy. Nu e o sarcina usoara sa portretizezi unul dintre cei mai iubiti americani din toate timpurile, dar sa o faci apeland doar la imagini de arhiva si personaje secundare e pur si simplu nebunesc. Totul se petrece intr-o singura zi in incinta hotelului Ambassador din Los Angeles.

Filmul beneficiaza de o lista aproape nesfarsita de nume, nu neaparat valoroase (desi sunt cateva) dar aproape toate cunoscute. De la Laurence Fishburne (bucatarul care a trecut prin multe, bune si rele) pana la Anthony Hopkins (receptionistul pensionat care nu vrea sa renunte la serviciu) trecand prin Heather Graham (telefonista care are o aventura cu managerul hotelului), Joshua Jackson (managerul de campanie pentru RFK), Ashton Kutcher (un hipiot cu prea multa iarba la dispozitie), Lindsay Lohan (care se casatoreste cu Elijah Wood pentru ca acesta din urma sa nu fie luat pe front) si de ce nu, Demi Moore (o vedeta care si-a depasit apogeul si isi varsa amarul in alcool). Am enumerat doar cateva personaje, sunt mult mai multe, si modul in care povestile lor se intersecteaza cu imaginile de arhiva cu RFK e impresionant.

Ca cateva mici exceptii, as nominaliza aici pe Sharon Stone si Demi Moore actorii fac o treaba remarcabila. Am fost placut surprins de Lindsay Lohan, arata in acest film ca sub o indrumare potrivita poate trece drept o actrita decenta. Acelasi lucru il pot spune si despre Ashton Kutcher dar la el am remarcat asta odata cu The Butterfly Effect. Nu vreau sa trec cu vederea si prestatiile actorilor mai putin cunoscuti, intre care straluceste Freddy Rodríguez in rolul chelnerului care ar prefera sa asiste la un meci de baseball decat sa fie implicat in festivitatile din jurul zilei de 6 iunie 1968.

Cu tot acest amalgam de istorioare nimeni nu se indoieste ca eroul zilei, si de altfel, protagonistul fimului nu este altul decat Robert F. Kennedy. Finalul este cu adevarat cutremurator, avem ca fundal sonor unul din discursurile senatorului si pe ecran camera trece de la unul la altul, vedem figuri socate, figuri impietrite, fete indurerate, toti acei oameni in aparenta atat de diferiti impart aceleasi sentimente sub lumina tragicului eveniment.

Interview (2007/I) 6/10

2007-09-03T14:37:00.000+03:00

Steve Buscemi e unul dintre actorii mei favoriti. Cand i-am vazut numele nu doar in lista actorilor dar si ca regizor si scenarist mi-am zis ca nu pot rata acest film. Ulterior am aflat ca productia de fata este un remake dupa un film olandez din 2003, Interview, regizat de Theo van Gogh. Theo a planuit acest film in limba engleza, pe care urma sa-l regizeze avand ca protagonisti pe Steve Buscemi si Sienna Miller. In mod tragic, regizorul s-a stins din viata un an mai tarziu, asasinat fiind de un fanatic religios deranjat de unul din filmele sale, Submission: Part I.

Pierre Peders (Steve Buscemi) este un jurnalist politic fortat sa faca un interviu cu o vedeta a lumii mondene. Aceasta postura ii displace profund, si nu scapa din un prilej de a aminti persoanei intervievate, Katya (Sienna Miller), acest lucru. Cum era de asteptat, animozitatea dintre ei nu ajuta la stabilirea unui contact profesional si actrita pleaca in tromba. La scurt timp dupa aceasta, Pierre are un accident de masina, accident provocat intr-o oarecare masura de ea si este invitat in apartamentul vedetei. De aici filmul se transforma intr-un joc de-a soarecele si pisica, fiecare asumandu-si pe rand rolul pradatorului si a vanatului.

Scenariul nu este fantastic desi premisele de la care pleaca sunt destul de promitatoare. Cand actiunea se muta in apartament devine fantezist, incredibil si improbabil. Ce m-a facut insa sa vad filmul pana la capat e prestatia protagonistilor. Defapt, toata productia se invarte in jurul celor doi, e aproape un demo tehnologic in care este interesat mai mult sa vezi ce rezoltie are imaginea decat ce vrea sa exprime. Buscemi reuseste sa fie la inaltime, ramane credibil pe toata durata filmului. Desi a facut si roluri mai bune, cred ca e prima data cand il vad intr-un rol atat de central, genul de rol care defineste intregul film. Poate surprinzator, dar si Sienna Miller se descurca mai mult decat onorabil. Ce-i drept are o sarcina mai usoara, joaca un rol care cred ca ii este oarecum familiar din viata reala dar oricum primeste respectul meu. Un actor jucand rolul unui alt actor, nu-mi pot imagina un rol care sa ofere mai multa libertate de exprimare si de improvizare.

Il recomand pentru ca este altceva, nu se fac multe filme de genul acesta centrate pe doua caractere si pe coliziunile dintre acestea. Mi-a placut ca si optiune la celelalte productii comerciale dar nu o sa-l mai vad a doua oara si nici nu cred ca o sa mi-l amintesc 3 luni de acum incolo.

Death Proof (2007) 8/10

2007-09-03T01:04:00.000+03:00

Inca din primele cadre ne dam seama ca Death Proof nu e un film obisnuit. Muzica, imaginea erodata si chiar fontul din opening credits ne duce cu gandul la filmele anilor '60-'70. Nu suntem chiar departe de adevar deoarece productia reprezinta un omagiu adus filmelor de categoria B din acea perioada in general si a celor cu american muscle cars in special. De altfel pe parcursul filmului sunt mentionate o parte din acestea, Telefon, Convoy, Bullitt, Death Race 2000. Imaginea a fost alterata digital pentru a crea efectul de uzura caracteristic peliculelor de atunci. Chiar si o intreaga scena filmata alb-negru serveste aceluiasi scop. Se pare ca uneori, regizorii filmau partial pe rola alb-negru deoarece ramaneau fara bani. Tarantino reuseste insa sa introduca aceste efecte intr-un mod atat de natural, incat spre surprinderea mea nu am remarcat faptul ca pelicula s-a modificat in alb-negru decat in momentul cand a redevenit color, moment acompaniat de o saturatie extrema a imaginii.

Fara sa intru prea mult in detalii filmul ne prezinta intersectia dintre un grup de 4 fete si un personaj foarte ciudat, Stuntman Mike (Kurt Russell). Filmul include dar nu se rezuma la dialoguri spumoase, folosirea excesiva a cuvintelor fuck si nigger, o urmarire cu scantei intre doua muscle cars, cateva secvente pugilistice, o coliziune frontala intre doua masini filmata din mai multe unghiuri si nu in ultimul rand consumul abundent de alcool.

Death Proof face parte dintr-un proiect mai larg, intitulat Grindhouse, proiect pus pe roate de catre Quentin Tarantino si Robert Rodriguez. Grindhouse este termenul american pentru cinema-urile care prezentau filme de categoria B, de multe ori consecutiv cate doua sau chiar trei filme la pretul unui singur bilet. Grindhouse exact asta ne ofera, doua filme la pretul unuia singur, cu obisnuitele reclame intre ele, de aceasta data insa false. Din pacate, in Europa, cele doua filme, Death Proof si Planet Terror vor fi prezentate separat. Din fericire ne este oferita o versiune extinsa a Death Proof. In total nu mai putin de 27 de minute si-au facut loc in aceasta versiune incluzand si o foarte lasciva scena in care Vanessa Ferlito ii ofera lui Kurt Russell un lapdance.

Nu stiu daca va deveni un clasic, imi este greu sa-l compar cu Pulp Fiction, e cu totul altceva, dar il gasesc cel putin la fel de captivant. L-am vazut pe nerasuflate si mai mult dupa ce l-am vazut am mai stat cateva ore bune cautand informatii despre el. Cand va fi lansat si Grindhouse mai mult ca sigur il voi urmari din nou, abia astept.

The Ultimate Gift (2006) 6/10

2007-09-02T00:23:00.000+03:00

Jason Stevens (Drew Fuller) este baiatul de bani gata tipic. Banii bunicului sau (James Garner) i-au asigurat o viata fara griji, casa, masini, excursii in Europa si toate astea fara a ridica un deget sa munceasca. In ciuda acestor lucruri cei doi nu prea se vad ochi la ochi. Astfel incat atunci cand cel din urma moara, Jason nu este foarte afectat. Considera citirea testamentului o simpla formalitate urmand ca apoi viata sa-si urmeze cursul normal. Red Stevens i-a pregatit insa o surpriza. Nepotul trebuie sa indeplineasca o serie de sarcini (numite daruri) pentru ca in final sa primeasca darul suprem.

Trebuie mentionat din capul locului ca filmul urmeaza cateva teme crestine foarte simple si in acelasi timp cunoscute. Nu reinventeaza roata sau descopera apa calda. Face parte insa din acea serie de filme menite sa ne faca sa ne simtim bine. Asocierea cu FoxFaith nu e intamplatoare.

Punctul forte este scenariul, defapt e lucrul ce defineste acest film. Restul, actorii, muzica, decorurile sunt pur si simplu mijloace de transmitere a mesajului. Asta nu inseamna ca sunt de calitate scazuta, doar ca sunt departe de a fi memorabile si tot ce iti ramane in minte dupa urmarirea filmului sunt acele mesaje transmise prin intermediul "darurilor".

In mod ideal filmul trebuie vazut sambata seara cu familia. Practic nu prea cred ca aceasta educatia la televizor functioneaza si daca eliminam acest aspect ramanem cu o poveste destul de searbada. Fac parte din fericitii care au putut sa vada filmul ca un intreg si chiar mi s-a parut un mod foarte bun de a incheia o sambata seara.

In the Heat of the Night (1967) 8/10

2007-09-01T16:47:00.000+03:00

Moartea unui potent industrias tulbura apele in orasul sudist Sparta. Primul suspect este un om de culoare care avea la el mai multi bani decat ar fi trebuit. Intr-un asemenea oras acest lucru considera o dovada suficienta pentru a fi invinuit de crima. Cand politistii afla ca suspectul lor este nimeni altul decat Virgil Tibbs (Sidney Poitier) un detectiv din Philadelphia specializat in omucideri ii cer ajutorul in dezlegarea misterului. Virgil isi gaseste un nesperat aliat in seful politiei locale, Bill Gillespie (Rod Steiger).

Cei doi fac un cuplu fantastic, primul e un detectiv care nu-si pierde niciodata sangele rece, al doilea e rasist nu neaparat pentru ca asa crede, ci mai degraba pentru ca asa a fost invatat. Fara a sterge meritele lui Sidney Poitier, pentru mine protagonistul acestui film a fost Rod Steiger care a si fost recompensat cu un Oscar pentru acest rol. Pe langa faptul ca reuseste un rol exceptional, Bill Gillespie este si persoana care se schimba cel mai mult pe parcursul filmului. Practic avem un subiect principal, gasirea vinovatului si apoi unul secundar, interior.

Cred ca acest al doilea conflict, psihologic, da tarie filmului altfel ar fi fost un simplu film cu politisti. Mi-a placut in mod special cum a fost portretizat rasismul in film. Aparent, fiecare om isi cunoaste locul si nu apar probleme. Asta pana cand nu se intampla ceva rau, si oamenii de culoare inceteaza a mai fi invizibili in ochii albilor.

Acum subiectul poate fi considerat fumat dar daca ne gandim la cum arata America in momentul in care filmul a fost lansat, anii 60, imaginea este cu totul alta.

Friday After Next (2002) 6/10

2007-09-01T00:52:00.000+03:00

Dupa esecul numit Next Friday, Ice Cube si mi-a intrat putin in mana si ne-a oferit o incheiere decenta pentru trilogie. Avem o combinatie intre primul si al doilea, am reusit sa urmaresc elemente reusite din ambele filme. Asta nu il face un film senzational de bun, dar oricum il trec pe lista mea de recomandari pentru filmele cu negri.

Craig (Ice Cube) si Day-Day (Mike Epps) s-au mutat impreuna dar situatia nu este deloc roza. Un hot imbracat in Mos Craciun ii scapa de banii de chirie in chiar Ajunul Craciunului. Au o zi sa faca rost de bani, sau fiul proprietaresei, proaspat iesit de la parnaie le va arata ce a invatat cat a lipsit de acasa. Se angajeaza la un Mall ca paznici dar problemele lor abia incep. E vineri, nu e 13, dar pentru ei ar putea sa fie.

Mike Epps scapa de influenta lui Chris Tucker si isi joaca rolul. Nu stiu daca noul regizor, Marcus Raboy, a avut vreo influenta, dar oricum e de bine. Alt lucru benefic este ca desi nu s-a renuntat la comicul de situatie, acesta a devenit mai rafinat, chiar mai subtil. Dialogul a mai avut de suferit si s-a renuntat la ideea de film fara plot. De aceasta data lucrurile sunt mai clare, mai line si fiecare scena curge din precedenta fara salturi neasteptate.

Cube face ca de obicei un rol mai discret dar fara lipsuri. Pe Day-Day l-am mentionat deja, cei doi devin pentru prima data o echipa. Oamenii din spate se descurca onorabil, cu cateva exceptii care pot fi insa trecute cu vederea pentru ca nu ocupa prea multa rola de film.

+ Mike Epps face un rol decent
+ Scenariul lui Cube reuseste sa surprinda partile bune din primele doua si sa mai si aduca ceva in plus
+ Coloana sonora

- Terry Crews nu este la fel de inspaimantator ca Tommy 'Tiny' Lister, batausul din primele doua filme
- Don 'D.C.' Curry e la fel de enervant ca si in Next Friday
- Putea fi ceva mai lung, pare destul de grabit

Next Friday (2000) 4/10

2007-08-30T17:02:00.000+03:00

Actiunea se petrece cu 4 ani dupa evenimentele din Friday. Deebo (Tommy 'Tiny' Lister), batausul local, a scapat din inchisoare si e in cautarea razbunarii. Craig (Ice Cube) se muta pentru la vreme la proaspat imbogatitul unchi Elroy (Don 'D.C.' Curry) pana cand se linistesc apele sau Deebo ajunge din nou la inchisoare. Aici, impreuna cu nu prea istetul sau var, Day-Day (Mike Epps), intra intr-o serie de incurcaturi din care nu lipsesc un grup de gangsteri latino, o fata cu ceva probleme mentale si o sora cu constitutie de luptator si un pitbull cu o inclinatie spre consumul de marijuana.

Im mare e folosita aceeasi reteta din primul film. Regizorul e altul, dar acest lucru nu prea are influenta prea mare. Locul lui Chris Tucker in topul personajelor enervante este teoretic luat de Mike Epps. Practic insa, de departe mi s-a parut mai enervant John Witherspoon. E adevarat ca nici materialul de care a avut parte de aceasta data nu l-a ajutat.

Avem parte si acum de cateva dialoguri bine scrise, unele reusesc chiar sa ne amuze copios dar sunt prea putine si se pierd in marea de umor de closet.

+ Dialogul e ocazional chiar amuzant
+ Face parte dintr-un gen nu prea aglomerat, poate fi o schimbare de peisaj
+ Catelul Cheeco face un rol mare

- Actingul groaznic
- Willie Jones e un personaj expirat
- Mike Epps incearca prea mult sa-l imite pe Chris Tucker

Friday (1995) 6/10

2007-08-30T00:54:00.001+03:00

M-a sunat acum o luna un prieten sa-i recomand niste comedii cu negri. Barbershop a fost primul titlu care mi-a venit in minte dar a zis ca l-a vazut. Friday a fost urmatorul pe lista. La cateva zile ma suna din nou sa-mi spuna ce tare a fost, cum a ras de s-a spart si cat de genial e Chris Tucker. Intamplarea a facut sa dau peste seria Friday de curand, asa ca i-am facut un loc pentru revizionare.

Filmul incepe destul de lent, primele 10-15 minute sunt destul de confuze. Cel putin pana iti dai seama care este subiectul. Ei bine, subiectul este lipsa subiectului. Craig Jones (Ice Cube) si Smokey (Chris Tucker) sunt doi tineri care omoara timpul pe veranda casei, fumand iarba. Totul se petrece intr-un cartier din suburbia Los Angeles-ului. Genul de cartier cu case cochete cu gazon in fata, unde nu se intampla niciodata nimic. Cel putin in aparenta, pentru ca ziua de Vineri nu va fi una linistita. Prin fata lor se perinda o serie de personaje, care de care mai ciudate totul culminand cu vizita unor traficanti suparati ca nu si-au primit banii.

Ice Cube s-a descurcat bine si in postura de star si de scenarist. Filmul este stricat de Chris Tucker care e la fel de natural ca un soarece in cusca serpilor. Tipa, se misca, fuge se stramba, totul in incercarea de a ne smulge hohote de ras. Daca ar fi sa remarc pe cineva cu siguranta m-as gandi la John Witherspoon, care joaca excelent rolul tatalui ingrijorat.

+ scenariu
+ Ice Cube
+ casting secundar

- Chris Tucker
- unele situatii sunt destul de fortate
- finalul

Noi vrem paduri

2007-08-29T22:06:00.000+03:00

Imi amintesc cu placere cum mergeam acum 15 ani cu familia la Motel. Era locul unde evadam la umbra racoroasa a unui copac, cu privelistea orasului la picioare. Ulterior am inceput sa cutreier padurile din jurul Iasului pe bicicleta. Pareau nemarginite.

Astazi sunt aproape de nerecunoscut. La marginea padurii de la Ciric se construiesc blocuri, aeroportul mananca din ce in ce mai multi copaci. Lucrurile sunt si mai tragice in zona Bucium. Zone intregi sunt defrisate fara mila, unde mai ieri traiau doar copaci seculari vedem acoperisul unei case sau rotunjimea unei antene de satelit.

Acum mai putin de un an, in zona manastirii Tarata s-a organizat un concurs de DownHill. Astazi, toata zona este ingradita si se disting inceputurile unei temelii. Daca lucrurile vor continua asa singurii copaci pe care ii vor vedea copiii nostri vor fi cei din parcul Copou si padurea va fi doar o imagine din documentarele Discovery Channel.

Harry Potter and the Goblet of Fire (2005) 6/10

2007-08-29T15:52:00.000+03:00

Pentru prima data seria nu primeste ratingul PG13. Precedentele filme au primit PG. Pentru mai multe informatii despre sistemul de rating vizitati Movie Ratings. Ideea principala e ca daca se continua in acest ritm ultimul film va primi un R de toata frumusetea. Mike Newell regizeaza aceasta parte si este primul regizor englez al seriei.

Actiunea se invarte in jurul Triwizard Tournament, o competitie gazduita de Hogwarts intre campionii a trei scoli de magie din lume. Inca din primele cadre ne dam insa seama ca e vorba de mult mai mult, se pregateste o infruntare pe care o astepam inca din primul film, Lord Voldemort s-a intors.

Toata seria e construita in jurul tanarului vrajitor, Harry Potter, dar acest lucru nu a fost mai evident pana acum. Majoritatea prietenilor sai se ascund in background si toate luminile sunt doar pe el. Nu apreciez directia in care se indreapta seria, imi este dor de Chris Columbus si de magia primelor doua filme. Cand mentii povestea la nivelul filmelor pentru copii multe scapari iti pot fi iertate, Harry Potter and the Goblet of Fire depaseste insa acest nivel si astfel descoperim defectele din spatele aurei de inocenta.

Atentie! Spoilere!

Jocul de Quidditch este extrem de spectaculos vizual dar in esenta stupid. Care e sensul coechipierilor cand jocul e castigat sau pierdut de cel care prinde biluta naravasa? Lupta cu dragonul impartaseste aceleasi pacate. Este intradevar extrem de spectaculoasa, daca nu remarcam faptul ca dragonul e legat de un lantisor pe care il rupe cat ai zice peste, lipsa totala de protectie pentru spectatorii din tribune sau faptul ca desi perimetrul concursului e bine demarcat dragonul nu se sfieste sa-l fugareasca pe Harry tot orizontul. Nici a doua proba nu e lipsita de scapari, desi eroic, gestul lui Harry de a o salva si pe micuta frantuzoaica este inutil. Nu cred ca regulile concursului implicau omorarea prietenilor concurentilor in cazul in care acestia sunt incompetenti. As putea sa merg asa pana la final, aproape fiecare scena importanta geme de imperfectiuni de substanta. E usor sa treci peste asta cand vezi filmul cu ochii unui copil, e ca o poezie. Pacat ca filmul acesta si-a pierdut aura poetica si m-a fortat sa-l privesc cu alti ochi.

In paranteza fie spus, prestatia lui Daniel Radcliffe sufera imbunatatiri de la film la film. Dar inca nu a urcat mai sus de piciorul broastei la capitolul actorie. Nici restul tinerilor nu se descurca fantastic, dar parca in cazul lor progresul e mai evident. Emma Watson de exemplu a trecut peste overacting-ul suparator din primul film, acum reactiile ei sunt aproape normale. Confruntarea finala pe care o astept de 3 filme si 3 sferturi a fost un mare fas. Cel mai mare blestem cunoscut magicienilor contracarat de o vraja pe care o invata si un copil de 12 ani. Asta e tot?

Nu cred ca seria va mai putea reveni la forma initiala, ce sper insa e ca filmul urmator sa fie un thriller de calitate.

Harry Potter and the Prisoner of Azkaban (2004) 6/10

2007-08-28T19:30:00.000+03:00

Este foarte greu sa mentii aceeasi impresie de noutate si prospetime de-a lungul unei serii de 7 episoade. In general primele si ultimele episoade sunt cele mai interesante. La inceput aflam personajele si facem cunostinta cu povestea si la final ni se dezvaluie deznodamantul mult asteptat. Dupa un episod doi care a stabilit noi standarde genului, aceasta a treia infruntare nu reuseste sa ne ofere aceeasi satisfactie.

Motivele sunt multiple. In principal povestea e departe de a fi la fel de interesanta. Doar finalul ne mai ridica putin pulsul, asa cum ne-a obisnuit deja seria. Tendinta de abordare intunecata a povestii si personajelor se mentine si aici, dar se pierde tusa de inocenta si magie prezenta primele doua filme si in special in Harry Potter and the Sorcerer's Stone.

Chris Columbus, regizorul primelor doua parti ramane doar ca producatorul, locul sau fiind luat fara prea mare succes de Alfonso Cuarón. Efectele speciale sunt din nou la inaltime, Dementorii cel putin sunt realizati absolut demential. Aproape simti un fior rece de fiecare data cand sunt in apropiere, muzica fiind si de aceasta data inspirat aleasa.

Hermione Granger sufera o transformare radicala in acest film. Uitata este fetita isteata din primele doua productii. Acum avem parte de o adolescenta in toata firea, ba mai mult, devine un fel de protector pentru cei doi baieti. Nu stiu cat de mult i se potriveste aceasta abordare, cel putin confruntarea mult asteptata cu Draco Malfoy m-a dezamagit cumplit. S-a incercat condimentarea filmului cu cateva gaguri menite sa ne atraga atentia de la subtirimea povestii. Din pacate multe dintre ele merg ca nuca-n perete cu restul volumelor.

Harry Potter and the Chamber of Secrets (2002) 8/10

2007-08-27T22:35:00.000+03:00

Daca primul film ne pune in tema cu subiectul, locatia si personajele al doilea ne propulseaza in mijlocul unei actiuni de proportii aproape epice. Uitate sunt momente de magie copilareasca din primul, acum povestea este mult mai intunecata si chiar si personajele s-au maturizat. Harry nu mai este un copil, devine adolescent si odata cu aceasta apar o noua serie de probleme si provocari. Maturizarea aduce cu sine, incertitudine, cu privire la trecut dar mai ales cu privire la viitor. Este Harry eroul pe care toata lumea il asteapta? Este el cel menit sa-l invinga pe Lord Voldemort sau e doar versiunea lui mai tanara?

Nu doar povestea si personajele sunt schimbate, si decorurile au suferit acelasi tratament. Si in prima parte Hogwarts arata fantastic. Acum insa a primit o tusa de intuneric, ne sunt relevate secrete intunecate din istoria edificiului, fapte teribile care s-au intamplat in trecut si care sunt pe cale sa se repete.

De obicei sunt dezamagit cand filmele au tendinta ca in ultimele 20-30 de minute sa lase la o parte story-ul si sa-l inlocuiasca cu cateva scene de actiune menite sa ne ia rasuflarea. De aceasta data insa lucrul acesta functioneaza perfect, am asteptat cu nerbdare confruntarea finala si filmul nu m-a dezamagit de loc. Un final in forta pentru un film care a multumit copii si adulti, deopotriva.

Harry Potter and the Sorcerer's Stone (2001) 7/10

2007-08-27T01:47:00.000+03:00

Se zice ca e foarte greu sa ecranizezi o carte de succes. In principiu cred ca e foarte adevarat. Trebuie sa faci in asa fel incat sa multumesti fanii cartii si in acelasi timp sa devii interesant si pentru un public nou. Deasemenea fiecare cititor incearca sa-si imagineze, sa puna un chip personajelor din carte. Nu e simplu sa umpli acest gol. Chris Columbus cred ca s-a achitat de sarcina in mod magistral. Personajele sunt acolo, sunt credibile si decorurile la fel. Chiar cu o usoara tusa de fantezie, pentru ca pana la urma e poveste fantastica, nu trebuie sa arate realist pana la ultima fibra.

Fenomenul Harry Potter poate fi asemanat pana la un punct cu Lord of the Rings. Ambele filme au la baza carti de succes si se folosesc de tot arsenalul tehnic modern pentru a le transpune pe pelicula. Chiar si protagonistii sunt in general actori necunoscuti, alegere buna atunci cand vrei sa creezi un caracter. Pana la urma daca il pui pe Mel Gibson sa-l joaca pe Aragorn o mare parte din audienta il va vedea tot ca William Wallace. Viggo Mortensen va ramane pentru multi ani, probabil chiar pentru totdeauna Aragorn. Diferenta notabila ar fi ca Lord of the Rings a devenit un adevarat fenomen in urma aparitiei filmului. Harry Potter era un succes mondial inainte de aparitia filmului. E adevarat ca filmul, sau mai bine zis filmele, au contribuit serios la notorietatea seriei.

E clar ca filmul se adreseaza cu preponderenta unui public tanar. Astfel e destul de greu sa analizezi actorii sau gaurile din scenariu. Nu-mi amintesc ca atunci cand citeam Greuceanu sa ma fi gandit la stilul lui Ispirescu sau cat de multa apa poate cara un corb in cioc. Aceste detalii palesc in lumina magiei care inconjoara fiecare cadru. Simti bucuria, simti magia si iti vine sa iei un bat si sa rostesti cu aplomb: Petrificus Totalus! Chiar si pentru cei mai in varsta, e o cale de evadare din cotidian, e un mod in care pentru mai bine de 2 ore putem fi din nou copii.

Gandhi (1982)

2007-08-26T01:36:00.000+03:00

Cunostintele mele despre viata omului Gandhi erau minimale cel mult. Ba chiar credeam ca numele se scrie Ghandi. Asa ca pot spune ca am avut o minte deschisa, si ca tot ce am vazut a fost o noutate pentru mine. Am vazut multe filme lungi, dar Gandhi cred ca este cel mai scurt film lung pe care l-am vazut. Nici macar o secunda din cele 3 ore nu m-am intrebat cat e ceasul sau nu m-am uitat cat mai este din film. Are ceva a lui, se vede ca e facut de oameni pasionati, oameni care au crezut ce au aratat pe ecran, oameni care au vrut sa prezinte un erou, asa cum a fost el. Fara zorzoane, fara artificii ba chiar de cele mai multe si fara prea multe haine.

Nu poti sa vorbesti despre filmul Gandhi fara a remarca prestatia deosebita a lui Ben Kingsley. Nu stiu daca ar fi putut cineva sa interpreteze mai bine acest rol. Am vazut cateva poze din realitate si asemanarea e cu adverat izbitoare. Ba mai mult, Sir Ben Kingsley e pe jumatate indian, parintii sai provenind din aceeasi provincie ca si Gandhi. Asa ca si accentul sau e veritabil. O tusa foarte interesanta de realism.

Detaliile tehnice ale filmului se pierd in neimportanta, chiar si prestatia celorlalti actori nu prezinta prea mult interes. Tot ce conteaza e Kingsley si al sau Gandhi. Totusi, pentru un film biografic, trebuie sa remarc abundenta detaliilor exterioare. Practic nu vedem o poveste a omului Gandhi, ci mai degraba ne este aratat cum istoria Indiei din acea perioada se canalizeaza spre un singur om, Mohandas Karamchand Gandhi "Bapu".

Pentru un film despre un pacifist, pelicula este pe alocuri extrem de violenta. Avem cateva scene foarte sangeroase, ca cea in care un pluton de soldati deschide focul asupra unei adunari. Camera se muta cand pe oamenii care incearca sa se ascunda, cand pe soldatii care trag foc dupa foc, cand pe mormanele de tuburi goale de cartuse care cresc la picioarele soldatilor. Cutremurator.

Gandhi nu e un film care poate fi explicat. Cel putin eu nu cred ca il pot explica cu un nivel mutumitor de detaliu. Gandhi e un film care trebuie vazut, neaparat. Nu pentru ca a primit 8 premii Oscar. In paranteza fie spus cred ca premiile au fost castigate datorita mesajului si mai putin datorita calitatii mediului in care acest mesaj a fost transmis.

Cand ma cuprinde deznadejdea, imi amintesc ca de-a lungul istoriei calea adevarului si dragostei a castigat intotdeauna. Au fost tirani si criminali si pentru un timp au parut invincibili, dar in final, intotdeauna au cazut - gandeste-te la asta, intotdeauna.

Ce conteaza pentru mortii, orfanii si cei ramasi fara adapost daca distrugerea a venit sub numele totalitarismului sau sub numele sfant a libertatii si democratiei?

Ochi pentru ochi face o lume intreaga oarba.

Sunt multe cauze pentru care sunt pregatit sa mor, dar nici una pentru care sunt pregatit sa ucid.

Heat (1995) 7/10

2007-08-25T16:59:00.000+03:00

Au fost filme pe care le-am vazut in 2 zile. Din diferite motive am pus pauza, mi-am vazut de treaba si apoi am revenit sa vad restul filmul a doua sau a treia zi. Cred ca recordul e de vreo 5 zile. Filmul acesta l-am vazut in 3 zile, nu e chiar record dar e sigur mai mult decat media. Filmul are o lungime apreciabila si mi-a fost imposibil sa gasesc zilele astea timpul si dispozitia de a-l urmari, pot sa zic totusi ca l-am vazut in 2 etape, prima parte intr-o zi si a doua in a treia zi, cu cateva minute urmarite in a doua zi.

Cred ca e visul oricarui regizor sa lucreze cu Al Pacino sau Robert De Niro. Michael Mann a lucrat cu amandoi simultan. E o realizare si asta, dar din pacate s-a concentrat mai mult pe acest aspect si mai putin pe filmul in sine. E bine sa-i ai pe amandoi pe ecran, simpla lor prezenta ridica nivelul filmul, dar e nevoie si de altceva. E nevoie si ca restul cast-ului sa fie la inaltime. Si acaesta conditie e indeplinita, de la Val Kilmer si pana la Natalie Portman actorii reusesc prestatii credibile, chiar si Ashley Judd ofera mai mult decat ne-a obisnuit, nu as numi prestatia ei chiar excelenta, dar e undeva intre buna si foarte buna.

Povestea este destul de simpla, de o parte a baricadei avem un politist dedicat pana la sacrificiu datoriei, de cealalta un infractor genial, mereu cu un pas inaintea legii. Cand cei doi se intalnesc, sar scantei. Doua personaje atat de diferite, si totusi la o analiza mai atenta, atat de asemanatoare.

Conflictul psihologic dintre cei doi este creionat cu iscusinta de scenaristul Mann. La fel de bine sunt realizate si viata lor sentimentala, asa incepem sa descoperim si asemanarile. Lt. Vincent Hanna (Pacino) are mari probleme cu casnicia sa, a treia, deoarece nu reuseste sa gaseasca o balanta potrivita intre cariera si familie. Mai exact, cariera e tot timpul pe primul loc. In aceeasi situatie se afla si Neil McCauley (De Niro). Asa cum singur recunoaste, nu stie sa faca altceva si un om din breasla lui trebuie sa fie gata sa paraseasca pe oricine in mai putin de 30 de secunde. Astfel, o relatie cu o femeie devine imposibila.

Daca la capitolul personaje si relatiile dintre ele Mann straluceste, povestea are cateva lacune. In special spre final, cand se face un salt de la psihologie la actiune, limitarile acestuia se intrevad. Filmul devine un pac-pac pe care nu l-as numi de duzina, dar oricum e undeva cu cateva trepte mai slab calitativ decat prima parte.

Raman cu regretul ca filmul ar fi putut fi putut fi de nivelul unui Godfather daca s-ar fi acordat actiunii si povestii la fel de multa atentie ca personajelor. Oricum filmul ramane memorabil, un must see pentru orice cinefil.

+ Pacino si De Niro, e de la sine inteles
+ Supporting Cast la inaltimel: Val Kilmer, Jon Voight, Amy Brenneman, Ashley Judd, Natalie Portman
+ Scena din restaurant, fortata dar totusi memorabila

- Scene de actiune putin convingatoare, cel putin cele din finalul filmului
- Cateva plot holes din scenariu care ne scot din atmosfera, din nou, spre final
- Coloana sonora este prea discreta, as fi vrut mai multa tarie in unele scene cheie

The Replacements (2000) 7/10

2007-08-23T15:26:00.000+03:00

Avand in vedere ca l-am vazut aproape imediat dupa Any Given Sunday o comparatie e aproape obligatorie. Ambele filme ne arata culisele unei echipe de fotbal american, relatia patron antrenor si capitan echipa. Dar asemanarile se opresc aici. Replacements e un film facut cu inima, abordarea este mai fantezista, scenaristii au dat frau liber imaginatiei si nu s-au ferit sa foloseasca personaje tipologice si toate cliseele existente pentru a ne smulge un zambet. Any Given Sunday e un film mult mai serios, accentul cade mai mult pe personaje, avem cativa protagonisti care se dezvolta sub ochii nostri.

In Replacements singurul caracter bine conturat este Shane Falco (Keanu Reeves) un pasator care si-a pierdut toate speranta in fortele proprii dupa ce a clacat in cel mai important meci al cariereri. Primeste insa o a doua sansa, atunci cand jucatorii profesionisti intra in greva, si este chemat de antrenorul Jimmy McGinty (Gene Hackman) sa conduca o echipa de necunoscuti. Fiecare echipier are o trasatura dominanta, avem fostul luptator de sumo care mananca prea mult, un alergator extrem de rapid dar care nu poate prinde mingea, un aparator surdo-mut, un condamnat la inchisoare eliberat pentru cateva meciuri samd. Trebuie sa reuseasca pentru ca e singura lor sansa, trebuie sa reuseasca deoarece pentru ei nu exista viitor, doar prezent.

O alta diferenta notabila intre acest film si pelicula lui Oliver Stone este modul in care sunt filmate scenele de pe teren. Aici avem faze bine definite, aproape iti vine sa crezi ca te uiti la un meci la televizor. In filmul lui Stone scenele din teren sunt o invalmaseala de imagini, culori si sunete care mai mult te fac sa ghicesti ce se intampla pe teren decat sa-ti arate acest lucru.

Coloana sonora actioneaza ca un fel de titrare pentru imagine atat de bine se impleteste cu ce se intampla pe ecran. Cum sa nu ramai impresionat cand vezi o intreaga echipa de fotbal intrand pe acordurile We Will Rock You?

+ Keanu Reeves reuseste un personaj credibil
+ Filmul ma face sa vreau sa ma uit la un meci intreg de fotbal american
+ Muzica adauga o noua dimensiune imaginii

- Relatia Shane Falco - Annabelle Farrell e oarecum fortata si insuficient dezvoltata
- Montajul pare facut in graba, unele scene sunt prea lungi fara sa dezvolte nimic si altele prea scurte
- E un film comod de liniar, nu e loc de surprize

100 Girls (2000) 4/10

2007-08-23T02:51:00.000+03:00

Cred ca am imbatranit. Stiu ca acum cativa ani, cand am vazut pentru prima data acest film am fost placut impresionat. Ba chiar am ras cu pofta la el. Astazi filmul nu a reusit sa-mi smulga nici macar un zambet. Ba chiar am fost foarte aproape sa-l inchid dupa primele cadre. Motivul este foarte simplu, Jonathan Tucker care pe langa ca este un actor slab e si teribil de enervant. Cand l-am vazut facand cuplu cu James DeBello, care este cel putin la fel de slab, mi-a venit sa ma duc in lumea mea. Din fericire am rezistat primului impuls si i-am dat filmului o sansa. Pana la urma, prima impresie a fost cea corecta, filmul este slab dar in acelasi timp ma bucur ca l-am revazut pana la capat. Mi-am amintit unul dintre motivele pentru care filmul mi-a placut, dialogul spumos.

Chiar daca umorul nu m-a mai prins de aceasta data, dialogul mi s-a parut la fel de savuros. E surprinzator cum Michael Davis - scenaristul a reusit sa impleteasca acest dialog pe alocuri excelent cu o poveste de o penibilitate extrema.

Matthew (Jonathan Tucker) o intalneste pe fata visurilor sale in timpul unei pene de curent in lift. Dimineata, ea nu mai este, dar el stie ce are de facut. Trebuie sa o gaseasca si sa-i spuna cat de mult o iubeste. Singura problema este ca nu i-a vazut fata, si caminul respectiv adaposteste 100 de potentiale iubite. Poate sa o gaseasca pe aleasa inimii sale?

+ Dialogul savuros
+ Katherine Heigl singura persoana din film care reuseste sa-si joace rolul
+ Din cele 100 de fete 99 arata superb si ultima dintre ele nu are nevoie decat de putin machiaj pentru a fi la inaltimea colegelor

- Cuplul Jonathan Tucker - James DeBello
- Nici macar baiatul rau Johnny Green nu e credibil. Mai mult amuza decat sperie.
- Michael Davis e mai slab ca regizor decat ca scenarist

School for Scoundrels (2006) 5/10

2007-08-23T02:07:00.000+03:00

Roger (Jon Heder) nu este chiar prototipul barbatului de succes. Are o slujba groaznica, locuieste intr-un apartament minuscul, nu are pic de incredere in sine si sufera de atacuri de panica de fiecare data cand incearca sa vorbeasca cu Amanda (Jacinda Barrett), vecina pe care o iubeste. Un prieten ii ofera solutia, un curs secret sustinut de misteriosul Doctor P. (Billy Bob Thornton). Acesta preda oamenilor care si-au pierdut speranta cum sa-si descopere increderea, puterea, cum sa devina din vanat, vanator. Examenul final va fi insa mai dificil. Roger se va lupta cu profesorul sau pentru inima Amandei.

Din pacate nu am vazut Napoleon Dynamite, asa ca nu pot face o paralela cu prestatia lui Jon din filmul care practic i-a deschis portile Hollywood-ului. Pot sa gasesc insa o similitudine cu Blades of Glory de anul acesta. Daca acolo Jon este dominat la toate capitolele de Will Ferrell, in filmul de fata gloria este furata de catre Billy Bob Thornton. Dupa Bad Santa, acesta ne ofera o noua mostra de personaj tragi-comic si din nou lucreaza ca o locomotiva pentru intreaga productie. Din pacate, scenaristii Scot Armstrong si Todd Phillips (care e si regizor) nu i-au oferit prea mult material asa ca efectele nu sunt spectaculoase.

+ Billy Bob Thornton reuseste un rol mai mult decat bun
+ Ben Stiller desi are un rol mic smulge zambete prin simpla prezenta
+ E amuzant pe alocuri, un exemplu ar fi partida de tenis

- Jon Heder e neconvingator ca protagonist
- Finalul e de toata jena
- Scenariul are destule gauri de logica

When Harry Met Sally... (1989) 7/10

2007-08-22T15:49:00.000+03:00

In ciuda faptului ca a fost difuzat de cateva ori si la televizor si chiar am dorit sa-l vad pana astazi nu am reusit. Prima data mi-am amintit tarziu de el si cand am deschis televizorul mai erau doar 25 de minute. A doua oara l-am vazut de la inceput, dar undeva pe la jumatate am fost nevoit sa plec. A treia oara a fost cu noroc, am vazut varianta DVD, fara a mai fi restrictionat de programul tv.

Filmul nu ne poveste cum e sa-ti intalnesti jumatatea si sa stii din prima clipa ca iti vei petrece toata viata alaturi de ea. Ba din contra, cei doi protagonisti au nevoie de mai bine de 12 ani pentru a invata sa se iubeasca. Harry (Billy Crystal) e un cinic care gaseste intotdeauna replica potrivita. Sally (Meg Ryan) e o romantica care prefera sa vada jumatatea plina a paharului. Se intalnesc de mai multe ori in decursul anilor dar devin prieteni abia dupa ce fiecare trece printr-o dezamagire sentimentala, Sally isi paraseste iubitul care nu vrea ca relatia lor sa evolueze si Harry trece printr-un divort. Pe masura ce devin mai apropiati se confrunta cu problema enuntata de Harry la prima lor intalnire: O femeie si un barbat nu pot fi prieteni fara ca sexul sa intervina in relatia dintre ei.

Scenariul scris de Nora Ephron e punctul forte al acestui film. Cu asa material si un actor mediocru ar putea sa se descurce, dar Billy Cristal e departe de a fi mediocru si rezultatul e memorabil. Meg Ryan e si ea la inaltime dar nu pot sa trec peste sentimentul ca este eclipsata de Billy la mai toate capitolele. Poate exceptand scena orgasmului din restaurant, pe cat de comica pe atat de improbabila. Daca Sally, ca personaj singular nu spune mare lucru, langa Harry straluceste cu adevarat.

The Misfit Brigade (1987) 5/10

2007-08-22T00:15:00.001+03:00

Am copilarit cu cartile lui Sven Hassel. Am si acum in biblioteca intreaga colectie, zdrentuite de la cat de mult le-am citit. Parca mai ieri stateam sub plapuma si citeam la lumina lanternei aventurile plutonului de nelegiuiti din Regimentul 27 Blindate. Porta, Legionarul, Micutul, Batranul, Sven, au fost eroii copilariei mele. Nu mica mi-a fost bucuria cand am pus mana pe acest film. Asteptarile pentru el au fost insa pe masura, nu e o sarcina usoara sa redai atmosfera descrisa de Sven Hassel, nu e chiar la indemana oricui sa interpreteze personaje ca Porta si Legionarul.

Din pacate filmul esueaza la ambele capitole, atmosfera nu e deloc cea pe care mi-o imaginam cand citeam cartile. In primul rand actorii nu vorbesc germana, lucru care le scade din credibiltate. E greu sa-ti imaginezi un soldat neamt vorbind engleza. As fi putut trece peste acest detaliu daca macar ar fi vorbit o engleza curata, dar din pacate o mare parte din actori sunt sarbi. Nu poti crea o atmosfera de razboi autentica cand soldatii germani vorbesc engleza cu accent sarbesc. Apoi avem personajele, Sven de exemplu cred ca e foarte bine portretizat, exact cum mi-l imaginam, din pacate rolul sau este minor. Micutul are insa parte de un rol major si e departe de a fi cum mi-l imaginam. Este, cum sa spun...prea mic...e departe de matahala pe care mi-o imaginam cititnd cartile. Deasemenea Batranul pare extrem de tanar, nu se incadreaza deloc in imaginea sergentului experimentat cu sotie si copil acasa. Porta e OK, desi parca puteau cauta un actor ceva mai urat. E unul dintre personajele care dau savoare filmului, in aceeasi proportie ca si in carti.

Povestea urmeaza oarecum firul cartii Blindatele Mortii, filmul fiind promovat si sub titlul de Wheels of Terror. Eroii sunt trimisi intr-o misiune sinucigasa in spatele frontului pentru a distruge un tren care transporta combutibil pentru tancurile sovietice.

Fiind o coproductie americano-englezo-yugoslava e de inteles faptul ca bugetul nu le-a permis crearea unor efecte speciale spectaculoase. Avem cateva explozii si nimic mai mult. Undeva pe la nivelul lui Noi, cei din linia întîi a lui Sergiu Nicolaescu. Nu e chiar ce ma asteptam, cred ca e nevoie de un buget urias pentru satisfacerea imaginatiei mele, dar pentru o ora si 40 de minute m-am simtit din nou copil, si asta e mare lucru.

+ Incearca sa redea atmosfera cartilor
+ Porta e la inaltime
+ David Carradine imobilizeaza camera in aproape fiecare scena in care apare

- Unii actori sunt neinspirat alesi
- Esueaza in a crea o atmosfera de razboi credibila
- Unele din vehiculele folosite nu isi au locul in acea perioada sau de acea parte a liniei de front

Sea of Love (1989) 6/10

2007-08-21T20:57:00.001+03:00

Nu e unul dintre cele mai cunoscute filme cu Pacino, dar e unul in care acesta reuseste un rol excelent. E un clasic, si se vede diferenta intre cum joaca Pacino aici si cum joaca in filme mai recente ca Ocean's Thirteen, Any Given Sunday sau chiar The Devil's Advocate. E drept ca si rolul i se potriveste ca o manusa, un Frank Serpico mai batran si cu alte probleme.

Frank Keller(Al Pacino) e un politist apropiat de varsta pensionarii. Sotia l-a parasit pentru un coleg de serviciu si isi varsa amarul unei vieti neimplinite intr-un pahar de bautura. I se repartizeaza cazul unui criminal in serie, presupus femeie, care isi alege victimele dupa anunturile matrimoniale in versuri. Ajutat de partenerul sau Sherman (John Goodman), pune propriul anunt in ziar in speranta ca va reusi astfel sa dea de urma criminalei prin recoltarea amprentelor de pe pahare. Lucrurile se complica cand se intalneste cu Helen Cruger (Ellen Barkin), una dintre suspecte, de care se simte atras implacabil si cu care impartaseste o chimie aparte. Este macinat de frica ca ea ar putea fi criminalul dar in acelasi timp este ingrijorat ca ar putea sa nu fie si ca ar putea fi sansa lui sa fie fericit.

Legatura dintre Pacino si Ellen este foarte puternica, in fiecare scena in care se apropie aproape simti atractia si tensiunea sexuala dintre ei doi. Acest lucru e relevat excelent de unghiurile de filmare inspirat alese de regizorul Harold Becker precum si de coloana sonora care aproape ne transpune in acea perioada. Filmul reprezinta exemplu perfect despre cum un cuplu de actori pot ridica valoarea unui film doar prin simpla prezenta pe ecran.

Georgia Rule (2007) 4/10

2007-08-21T04:36:00.000+03:00

Ce-o fi cu actritele astea de se strica imediat ce primesc recunoastere. Chiar acum cateva zile am vazut un film cu Halle Berry si ma miram cat de mult s-a putut scufunda de la Monster's Ball (2001). Pe Felicity Huffman nu prea am vazut-o in multe filme, e drept ca e mai mult actrita de seriale, dar in Transamerica (2005) chiar a facut un rol excelent. A primit o nominalizare la Oscar si un Golden Globe. Din cate stiu eu, Desperate Housewives merge foarte bine asa ca nu gasesc nici o explicatie pentru faptul ca a acceptat sa joace intr-un asemenea film. Trebuia sa i se aprinda niste beculete cand afla ca joaca alaturi de Lindsay Lohan.

Rachel e o adolescenta care creeaza numai probleme parintilor ei. Pentru a o pedepsi, acestia o trimit la bunica ei, o femeie foarte credincioasa care traieste dupa reguli extrem de stricte. Suna familiar? Ar cam trebui pentru ca reteta e rasuflata. Calatoria tinerei Rachel nu se termina aici, abia incepe odata ce un secret iese la iveala, secret care le face pe cele 3 femei sa invete mai multe una despre alta.

Jane Fonda e bunica Georgia, un personaj foarte asemanator cu Viola Fields din Monster-in-Law (2005). Incepe sa se specializeze pe astfel de roluri, dupa lunga pauza profesionala.

Filmul este tras in jos de scenarist caruia i-as face un compliment daca l-as numi neinspirat. Cu asa material esti sortit esecului indiferent de casting si regizor. Lindsay poate fi linistita, calitatea execrabila a filmului nu are nici o legatura cu ea.

Voinesti - Madirjac - Horlesti - Bogdanesti

2007-08-21T00:48:00.001+03:00

Din pacate nu mai am datele exacte dar imi amintesc cu aproximatie cifrele de pe ciclocomputer.
Distanta - 90 Km
Timp - 9 ore
Timp efectiv pe bicicleta - 5 ore

Am plecat din Iasi inca de la ora 08:14 minute, 8 oameni. Inainte de Popesti l-am pierdut pe forum pentru ca cu cativa km inainte de intrarea in Iasi sa ne fractionam si mai mult. Aici e grupul aproape complet, poza facuta dupa coborarea Dealului Mare de la Madarjac.
De la stanga la dreapta: Subsemnatul, Flip, Roxana, sos, bogdanbaubau, Lulu si in partea de jos Lysergo

Am inceput destul de lejer cu cativa zeci de km pe sosea, pana la Voinesti unde am facut o aprovizionare cu apa, alimente si unii dintre noi au baut o bere (sau mai multe). Aproape imediat dupa iesirea din Voinesti drumul a inceput sa urce in mod evident. Inca eram pe asfalt astfel ca mari probleme nu am avut.
Cu atat mai mult cu cat am lasat in urma praful si mirosul caracteristic satelor si am intrat in atmosfera incarcata de verdeata a padurii. Putin mai incolo am parasit drumul asfaltat si am trecut pe sectiunea de drum forestier a traseului. Pentru aproximativ 40 de km, posibil si mai mult, urma sa avem doar petris sub roti si copaci in jur.

Primul popas l-am facut in jurul orei 11 intr-o poienita frumos amenajata. Drumul pana acolo a fost destul de valurit, putine portiuni de plat in general fie am urcat fie am coborat. Dificultatea traseului destul de scazuta. Urmatorul popas a fost chiar in Madarjac, ne-am umplut bidoanele la o fantana si ne-am pregatit sufleteste pentru escaladarea Dealului Mare. Care e intradevar mare si faptul ca nu e asfaltat nu contribuie la scaderea acestei dificultati.

In varf ne-am hodinit putin, dar nu prea mult pentru ca abia asteptam sa vedem cu e Dealul pe partea cealalta. Coborarea este extrem de spectaculoasa dar in acelasi timp periculoasa daca nu iti cunosti limitele precum si cele ale bicicletei. Pietrisul de sub roti face controlarea iesirii din viraje extrem de problematica. Aici am prins viteza maxima de 62Km/h.

Aproape de finalul coborarii se face dreapta si se intra din nou pe drum forestier care ne va purta pana in Padureni. De acolo drumul e mai putin spectaculos, drum de tara, mare parte sub soarele arzator departe de racoarea padurii. Dupa Horlesti parasim definitv zona verde si ne indreptam spre Bogdanesti de unde mai avem doar cativa km pana la soseaua care ne aduce acasa. Cel putin in teorie pentru ca in practica un birt satesc ne face cu ochiul si mai pierdem acolo, la umbra inca o ora, rastimp in care ne tragem sufletul cu un pahar de bautura rece in fata.

Mai multe detalii puteti afla de aici.

Sunshine (2007) 4/10

2007-08-20T18:29:00.000+03:00

Pentru mine e important ca un film SF sa fie plauzibil. Star Trek e un bun exemplu, avem holograme, teleportare, viteze superluminice etc lucruri care desi deocamdata sunt departe de noi pot fi realizate, cel putin in teorie. Teleportarea e o realitate, bine, nu la nivelul din Star Trek dar mai avem cateva mii de ani sa ne perfectionam. Cand am citit despre Sunshine ca e vorba despre o echipa de astronauti plecata sa arunce in aer soarele pentru a-l reaprinde am zis ca are sens povestea. Se stie ca soarele se va stinge intr-un final, acel final e la distanta de cateva miliarde de ani dar vom ajunge la el eventual. Actiunea se petrece insa intr-un viitor foarte apropiat, nu cred ca sunt mai mult de 40-50 de ani din zilele noastre. Se pare ca scenaristii s-au gandit si la asta, pentru ca am aflat de pe imdb.com urmatoarele. Soarele nu moare din cauze naturale, este infectat cu un nucleu supersimetric numit Q-ball care ii afecteaza materia normala. Bomba din film trebuie sa distruga aceasta particula pentru a permite Soarelui sa revina la normal. Are sens, imi place.

In plan vizual filmul arata excelent, nava este credibila si Soarele arata absolut impresionant. Prima parte a filmului m-a dus putin cu gandul la Armageddon, un alt film in care cei mai buni dintre cei mai buni se lupta cu natura si cu ei insisi pentru supravietuirea speciei umane. Din pacate, cand incepusem sa ma obisnuiesc cu atmosfera, filmul o ia pe aratura rau de tot. Si nu doar sub aspectul scenariului care devine de duzina si modul de filmare se strica pana la punctul in care nu mai intelegi mare lucru din imaginile care se perinda cu repeziciune pe ecran. Cateva frame-uri avem Soarele arzand, apoi un monstru nu cu mult mai putin incins, iar Soarele, monstrul, eroul, Soarele, eroina, vedere de ansamblu asupra navetei, iar Soarele si din nou monstrul. Care monstru? Mai conteaza? E suficient ca-l avem in film pentru a strica tot ce se construise in prima jumatate de ora. De la o poveste psihologica despre supravietuire in conditii extreme trecem la o goana nebuna pe culoare cu ugly bad guy suflandu-ne in ceafa. Bleah.

Regizorul, Danny Boyle, are in CV cateva productii destul de reusite incepand cu excelentul Trainspotting, trecand prin The Beach si 28 Days Later si incheind cu surprinzatorul Millions. Chiar nu stiu ce s-a intamplat, e prea mare diferenta dintre prima si a doua parte. Pacat, mare pacat.
Actorii sunt discreti nu e mare lucru de spus despre ei, eroul principal in prima parte e Soarele si in a doua cel ce nu va mai fi numit. Remarc doar ca s-au achitat bine de slujba fara a impresiona cu ceva in mod deosebit.

+ Imagine absolut impresionanta
+ Mi-a placut explicatia dezastrului care a lovit Soarele
+ Chipo Chung cea care si-a imprumutat vocea pentru computerul navei, Icarus, face o treaba excelenta

- Twist-ul din final e fortat si strica impresia buna lasata de film pana in acel moment
- Personajele sunt foarte fade, practic nu ne atasam de ele si astfel nu suntem impresionati de moartea unuia sau altuia
- modul de filmare din final e obositor si enervant

I Now Pronounce You Chuck and Larry (2007) 3/10

2007-08-19T22:56:00.000+03:00

Ma consider o persoana foarte deschisa cand vine vorba de subiecte tabu cum ar fi comunitatea gay. Ba chiar sunt pentru manifestarile gay in public, cel putin cand e vorba de dragostea din doua femei. Show us the love girls. Acestea fiind spuse cred ca in ultima vreme se vorbeste atat de mult despre asta incat a devenit trendy sa spui ca esti gay. De aici si pana a face un film despre doi tipi care se dau drept gay pentru o polita de asigurare nu e un drum lung. Am spus de prea multe ori gay?

Chuck (Adam Sandler) si Larry (Kevin James) sunt pompieri in New York si cei mai buni prieteni. Asemanarile se opresc aici pentru ca Chuck e un adevarat Casanova care nu mai gaseste loc in carnetel pentru numere de telefon. In paranteza fie spus cand il vad pe Sandler jucant acest rol nu pot sa nu ma gandesc la un film Terminator 2 cu Roberto Benigni in rolul robotului mare si rau. Larry refuza sa treaca peste moartea sotiei sale si incearca sa-l invete pe fiul sau valorile barbatului american (baseball, football, basket).
Urmeaza o poveste incalcita care implica o polita de asigurare, o sotie decedata, copii orfani care muncesc in Bangladesh si ne trezim ca Chuck si Larry sunt un cuplu cu acte in regula. Cel putin pana primesc vizita unui inspector care vrea sa se convinga ca relatia lor e adevarata si ca nu e doar o smecherie pentru a fura din banii statului.

Daca intriga mai prezinta un pic de interes dupa primele 15-20 de minute filmul devine jenant. Jenant pentru actori, jenant pentru regizor, scenaristi, sunetisti si cred ca si baiatul care i-a adus cafeaua lui Mr Sandler nu si-a trecut filmul in CV. Umorul de closet e la el acasa. Au reusit performanta de a introduce fiecare gluma gay, de doua ori. Au folosit chiar si poanta cu scapatul sapunului la dus.

Filmul e atat de slab ca imi e greu sa mai scriu ceva despre el.

+ Steve Buscemi
+ Richard Chamberlain
+ Ving Rhames

- poante rasuflate
- Jessica Biel joaca mai prost decat in Next
- Rob Schneider ne onoreaza cu prezenta

The Bourne Ultimatum (2007) 7/10

2007-08-19T14:44:00.000+03:00

Am facut un adevarat maraton Jason Bourne incepand cu stangaciul Identity, continuand cu excelentul Supremacy pentru a incheia cu Ultimatum.

Nu cred ca seria a fost gandita ca o trilogie. Fiecare film pare de sine statator si are un final bine definit.Mi s-a parut ca au incercat sa sondeze piata. Au scos Identity, un film de sine statator si i-au dat un final decent. Ulterior, dupa succesul avut au scos si Supremacy pe care iarasi l-au terminat multumitor. Sub acest aspect, Ultimatum nu reia povestirea de unde a fost lasata de Supremacy, ba mai mult, jumatate din film se petrece intre ultimele doua scene din sequel.
Trebuie sa mentionez ca Identity a avut destule pacate, in special din cauza scenariului. Schimbarea in Supremacy a venit insa pe plan regizoral, Paul Greengrass inlocuidu-l pe Doug Liman. Mutare de succes avand in vedere ca Supremacy mi-a placut mai mult si a avut o poveste mai bine inchegata.

Ultimatum il are ca regizor pe acelasi Paul Greengrass si acest lucru se vede. Diferentele dintre cele doua filme sunt minore, practic avem aceeasi reteta, multiplicata de cateva ori si adusa la standardele zilelor noastre. Si iata cum am ajuns sa urasc ce mi-a placut in Supremacy, scenele de actiune, care sunt din belsug. Modul de filmare este extrem de obositor, camera face un close up de fiecare data cand adrenalina incepe sa pompeze si acest lucru creeaza un sentiment de artificialitate, pentru ca de foarte aproape actiunea nu mai este credibila. E vizibil cum actorii nu se lovesc si cand nu se poate remarca acest lucru e din cauza unui cut ingenios plasat exact inaintea climaxului. Si in Supremacy am avut aceeasi reteta dar parca acolo functiona. E posibil sa fie din cauza ca am vazut filmele unul dupa altul dar asta nu e o scuza pentru regizor.

Daca trecem peste asta avem una bucata summer blockbuster cu tot ce decurge de aici: efecte speciale, cascadorii imposibile, romantism improbabil, baieti rai, baieti buni, baieti rai care devin buni samd. Nu e un film de actiune prost, e chiar unul dintre cele mai bune si categoric cel mai bun din acest an. Si asta cu atat mai mult cu cat ma asteptam ca Live Free or Die Hard sa primeasca aceasta caracterizare.
Matt Damon nu dezamageste. Nu impresioneaza in mod deosebit dar e acolo. Raman la opinia ca cea mai convingatoare prestatie a avut-o in Supremacy.

In teorie acesta ar fi ultimul film. Jason ajunge la radacina proiectului Treadstone in chiar baza de antrenament unde viata i-a fost schimbata pentru totdeauna. Sunt sigur insa ca in cazul in care scenaristii vor dori le va fi usor sa gaseasca ceva afaceri neterminate, nu ar fi ceva nou pentru ei.

+ Matt Damon e mai tare decat Chuck Norris in vremurile lui de glorie
+ Am aflat ca politia marocana are Logan-uri in dotare
+ Finalul care face o paralela cu inceputul lui Identity

- Nicky Parsons e un personaj absolut inutil si mai mult decat atat prezenta ei dauneaza credibilitatii story-ului
- Prea putin diferit de Supremacy
- Close up-urile de o abundenta obositoare

All About Lily Chou-Chou 5/10

2007-08-16T16:07:00.000+03:00

"Eu am o mare probleme cu filmele asiatice, toate personajele imi par la fel, imi vine greu sa-mi dau seama cine e unul si cine e celelalt."
Asta am spus despre alt film dar se potriveste aici ca o manusa. Ba chiar cu atat mai mult aici deoarece apar si unele probleme. Prima dintre ele ar fi ca sake-ul si cinematografia nu se impaca. Daca un regizor afumat poate sa faca un film bun, cand licoare ajunge si la cabina de montaj lucrurile se complica. Numarul de personaje principale e foarte mare, cred ca sunt vreo 10 pe care trebuie sa le ai in vedere si faptul ca firul narativ e impanat de flashback-uri in care personajele sunt mai tinere si in consecinta arata diferit nu ajuta mai deloc. Deasemenea la fiecare zece minute avem un fade to black si ecranul e ocupat de un forum online unde diversi anonimi fac conversatia pe tema cantaretei Lily Chou-Chou. Si ca bonus uneori avem si scene filmate cu o camera de mana, in care imaginea tremura mai ceva ca Intercontinentalul la cutremur.

In general nu cred ca e bine sa stii prea multe lucruri despre un film inainte sa-l vezi, strica cam toata placerea vizionarii. In cazul acesta insa, e obligatoriu sa incepi vizionarea informat pentru ca altfel risti ca pe la jumatatea filmului sa te intrebi daca nu cumva ai adormit si ai pierdut o parte esentiala a story-ului care sa-ti explice cine sunt si ce fac pustii aia de pe ecran.
Filmul se deschide cu Yuichi (Hayato Ichihara) intr-un camp de orez ascultand in casti muzica vedetei pop Lily Chou-Chou. Ulterior aflam ca respectivul are in administrare un site dedicatat vedetei sub pseudonimul de Philia. Sub acest pseudonim stabileste o e-relatie cu numitul Blue Dog cu care imparte pasiunea pentru cantecele cantaretei.
In viata reala, Yuichi, impreuna cu prietenii sai jefuiesc batrani in metrou sau fura cd-uri din magazin pentru a plati taxa de protectie batausului scolii, Shusuke Hoshino (Shûgo Oshinari).
Flashback, Yuichi si Hoshino, buni prieteni, se indragostesc de aceeasi fata, Yôko Kuno (Ayumi Ito) lucru care le trezeste interesul pentru Lily Chou-Chou. Reusesc sa "faca rost" de niste bani si iau drumul insulei Okinawa pentru o vacanta de vis impreuna cu o companie feminina potrivita.

Se intorc acasa, clasa a 8-a, Hoshino are un conflict cu batausul numarul 1, reuseste sa-l rezolve si e promovat Tata lor. Transformarea e surprinzatoare, ajunge sa terorizeze nu doar fostul prieten Yuichi dar preia si "contractul" prostituatei de 14 ani Shiori (Yû Aoi).
Avem si un subplot in care fetele rele poarta pica pianistei Kuno, conflict care se termina destul de prost pentru cea din urma intr-o fabrica abandonata.
Finalul are oarecum sens, Philia si Blue Dog se intalnesc la un concert Lily Chou-Chou si Hoshino este deconspirat.

Cam asta ar fi un mic rezumat. Trebuie sa recunosc ca am citit mai mult de 2 review-uri pana am reusit sa fac toate aceste conexiuni. Daca as fi stiut asta din timp, si nu as fi avut handicapul de a nu intelege ce se intampla pe ecran probabil ca as fi avut timp sa apreciez imaginea de o calitate artistica remarcabila, jocul credibil al tinerilor si nu in ultimul rand muzica superba. Asa insa, e greu sa apreciezi fineturile cand nu stii cine cu cine joaca si nici cat e scorul. Probabil ca asta a fost si ideea regizorului si scenaristului Shunji Iwai. Povestea ar fi putut fi transmisa si intr-un mod mai facil, fara a-i periclita valoarea artistica. A ales insa varianta dificila, asa ca doar o mana de oameni pot aprecia filmul la adevarata lui valoare din prima vizionare. Restul, eu ma includ aici, sunt multumiti ca au trecut peste cele 2 ore si jumatate si se jura ca inainte de a se mai apuca de un film de genul aceste se vor documenta temeinic.

Cash (2007) 2/10

2007-08-10T17:26:00.000+03:00

Am dat peste el din greseala. Am citit ca e vorba despre furtul unor diamante, doua echipe cu acelasi tel, parea interesant. Asta pana l-am deschis si am fost intampinat de o melodie cu specific indian, refren in engleza cu accent estic si un opening dance de aproape 10 minute, timp in care mi s-au perindat prin fata ochilor toti cei care au lucrat la film, matusile si bunicii acestora. Filmul are atat de multe bube ca nu stiu cu care sa incep. Sa fie actingul inexistent? Sau poate story-ul de 2 lei? In mod cert nici efectele anime nu au ajutat.

Nu prea sunt familiarizat cu Bollywood-ul asa ca primele cadre au fost un soc pentru mine. Muzica in sine nu e neaparat enervanta, versurile insa sunt. Si faptul ca actorii incep dialogul cu cateva cuvinte in engleza pentru ca apoi sa vorbeasca in pasareasca nu a ajutat deloc la atmosfera.

O problema a fost traducerea in engleza de o calitate indoielnica. Daca colaboram asta cu faptul ca replicile treceau pe ecran intr-o succesiune foarte rapida rezulta ca nu am inteles decat 50% din ce se vorbea pe acolo. Probabil ca as fi putut repara subtitrarea, sau poate as fi putut cauta una mai buna dar nu cred ca filmul merita efortul.

Hollywood-ul are pacate lui dar nu degeaba un film decent de actiune costa zeci poate chiar sute de milioane de dolari. Nu stiu ce a fost in capul lor de s-au gandit ca pot face un film de actiune fara efecte speciale la zi. Cred ca marea problema a fost script-ul, mult prea umflat. Fiecare scena de actiune geme de efecte, cascadorii si tot tacamul. Nu poti sa le faci fara un buget serios. Asa ca ei au gasit varianta substituirii efectelor speciale cu benzile desenate. Si a iesit un talmes balmes de te doare capul.

+ personajele feminine sunt una si una
+ au bagat in film un monopost
+ Sergiu Nicolaescu poate fi linistit, se poate si mai rau

- animatiile care inlocuiesc efectele speciale
- spicuirile in engleza
- montaj groaznic

Skeletons in the Closet (Shim’s Family) (2007) 7/10

2007-08-08T02:33:00.000+03:00

Am vazut unul dintre cele mai ciudate filme posibile, parca cei care l-au facut au fost beti tot timpul. Eu am o mare probleme cu filmele asiatice, toate personajele imi par la fel, imi vine greu sa-mi dau seama cine e unul si cine e celelalt. Si astfel, cel putin in prima ora in capul meu a fost un talmes balmes. Vedeam ce se intampla pe ecran, dar nu faceam conexiunile dintre o scena, cea precedenta si urmatoarea. Parca era luate din alt film. Sau parca a fost taiate, aruncate intr-un cos, amestecate bine, si apoi lipite la loc in ordine aleatorie. In final, din fericire insa, lucrurile se mai aseaza, cel putin pana exact inainte de sfarsit cand iar am impresia ca regizorul si cameramanii au lucrat sub influenta.

Pe scurt e vorba despre o familie disfunctionala, fiecare membru in parte cu probleme mentale mai mult sau mai putin grave. E un fel de comedie, daca ar fi sa-l compar cu ceva atunci categoric m-as gandi la Little Miss Sunshine, asta ca sa va faceti o idee despre ce fel de tratamente psihiatrice au nevoie protagonistii.

The Reaping (2007) 7/10

2007-08-07T00:34:00.000+03:00

Nu va lasati pacaliti de nota de pe imdb. Filmul este un thriller excelent, indraznesc sa spun ca cel mai bun din anul aceste, sigur mai bun decat 1408 care pana acum a fost referinta mea pe anul acesta. Nu o sa intru prea mult in detalii pentru a nu va strica placerea de a descoperi singuri, in principiu insa ideea e simpla. Acum multe mii de ani a aparut o serie bizara de coincidente catalogate drept cele 10 plagi. Nimeni nu credea ca se vor intampla din nou...pana acum.(©imdb.com).

Imi este greu sa-mi dau seama de ce mi-a placut filmul atat de mult, daca il iau pe parti nu pare mare lucru de capul lui. Actorii au fost decenti, dar nimic stralucitor, povestea e OK, cu cateva clisee, 2-3 twisturi, efectele sunt la zi si atmosfera e uneori apasatoare. Luate separat nu spun mare lucru dar adunate intr-un tot isi arata valoare.

Un mic avertisment, filmul urmeaza o tema puternic religioasa si e posibil ca un ateu convins sa fie deranjat de acest lucru. Eu l-am privit ca pe un film, in care orice se poate intampla fara a incerca sa fac legaturi cu viata reala si cu veridicitatea evenimentelor din film.

+ Hilary Swank
+ story foarte bine legat si care te tine lipit de ecran, cu atat mai mult in a doua jumatate cand evenimentele se precipita
+ efectele speciale credibile si excelent realizate

- puteau sa faca o documentare mai temeinica asuprea orasului Concepcion din Chile
- David Morrissey pentru ca jocul sau mi s-a parut fortat pe alocuri
- portretizarea orasului de provincie