Filmul pleaca de la o premisa cu adevarat fascinanta. Ce ar fi daca ar exista o persoana, sau mai multe de altfel, nemuritoare? Sa zicem ca ar fi crescut pana la varsta de 35 de ani si de acolo ar fi incetat sa imbatraneasca. Nu ne intereseaza stiinta din spatele acestei presupuneri, ci mai degraba aspectul uman. Cum ar fi o persoana care a trait mai bine de 14.000 de ani? Un geniu, un psihopat sau o persoana normala ca mine si ca tine insa cu o memorie extinsa pana la o durata aproape infinita?Jerome Bixby a incercat sa raspunda la aceste intrebari printr-un scenariu scris acum mai bine de 40 de ani si care in final a vazut lampa proiectorului in regia lui Richard Schenkman.
Filmul este incadrat la genul SF dar nu urmareste atent tiparele genului. Astfel accentul este pus mai mult de fictiune decat pe stiinta si toata povestea se petrece la un nivel al interactiunilor umane. Asta nu il face mai putin interesant dar nu vreau sa fiti indusi in eroare de tagul filmului pentru ca apoi sa apara comentarii de genul "cei cu filmu asta ma? cica e SF ....doamne in prima ora stau toti si vb intr-o camera aiurea...."
Persoana de mai sus are dreptate, stau toti intr-o camera si vorbesc. Nu as numi insa aiurea discutii despre evolutia omului, evenimente istorice si chiar originea religiilor. E drept ca nici foarte antrenante nu sunt pentru ca subiectele sunt atinse intr-un mod foarte superficial si prestatia actorilor lasa de multe de ori de dorit. Ramane insa interesant modul cum fiecare reactioneaza si mai cum este tratat sentimentul de invidie de catre fiecare persoana in parte.
Recomand acest film oricarei persoane care are rabdarea sa urmareasca un dialog de o ora si jumatate fara a se uita la ceas. Si daca la final raman cateva intrebari fara raspuns, cred ca filmul si-a atins scopul in ciuda realizarii stangace.
