Toate drumurile duc la Roma

Saptamana aceasta a fost una fructuoasa pentru devoratorii de seriale de peste ocean. Pe langa episoadele din Stargate Sg1 si Atlantis ne-am pricospit si cu o asteptata continuare a seriilor Battlestar Galactica si Prison Break. Daca faptul ca primele 2 au fost dezamagitoare nu mira pe nimeni, surpriza neplacuta a venit din partea seriei Prison Break si intr-o mai mica masura Galactica.
Practic reteta succesului e simpla. O spun acum si pentru Lucian, ia aminte, se ia una bucata idee si se impacheteaza frumos. Ideea este sa scoti cateva episoade excelente, de preferinta un sezon intreg care sa tina lumea lipita de ecran. Daca reusesti asta ai practic asigurat un public pentru inca minim 3-4 sezoane, chiar daca tot ce faci este sa reciclezi la infinit aceeasi idee sau sa te invarti in jurul cozii pentru 3-4 episoade consecutive. Publicul se va uita, chiar si numai pentru a vedea cum se termina.
Acestea fiind spuse vreau sa va atrag atentia asupra unei productii HBO care poarta numele de Rome. Se afla la al doilea sezon si pare mai proaspat decat niciodata. Nu o sa intru in detalii, dar va recomand sa urmariti macar episodul pilot. Daca istoria va intereseaza chiar si intr-o foarte mica masura nu veti mai lasa serialul din mana.

Eu vreau sa fiu aviator

Cu totii visam cand suntem mici. Vrem sa fim aviatori, astronauti, doctori sau de ce nu soferi de camion. Zilele astea televizorul a fost intoxicat cu stiri despre nasterea Irinelei Columbeanu. Era o doamna/domnisoara reporter la spital, si ne explica cum a tipat copilul, ca e sanatos, ca are 3 kile si mai stiu eu cat. Oare asta a fost visul ei? Sa devina jurnalist si sa stea o zi intreaga la un spital la fundul...ba pardon, vaginul Monicai sa fie prima care ne da marea veste. Oare in timp ce astepta acolo, la ce se gandea?

Clubul de carte

In ultima vreme am deprins obiceiul de a petrece o ora din cand in cand, pe o banca, citind. Cum vremea nu ma ajuta deocamdata de cele mai multe ori locatiile alese sunt interioare. Acum de exemplu sunt la Hala Centrala, langa fantana.
Ce m-a facut sa scriu aceste randuri este prezenta unei alte persoane cu preocupari similare. Sta pe o banca mai incolo si citeste o cartulie frumos colorata. Nu, nu e Libertatea, e O Mie si Una de Nopti in varianta pentru copii de la 2 la 10 ani. Am uitat sa va spun ca fetita in cauza nu cred ca avea mai mult de 7 ani.
Ziua buna se cunoaste de dimineata.

Ba-i frumoasa!

Astazi m-am intalnit cu un fost coleg de liceu. Nu ne mai vazusem de vreo 3 ani asa ca ne-am oprit la o barfa mica. Cum vremea nu era chiar cea imbietoare am zis sa mergem undeva inauntru. Tipul mi-a spus ca trebuie sa se intalneasca cu prietena si ca ma invita si pe mine la bere. Cum nu sunt omul care sa refuz pleasca am acceptat. Ne-am intalnit am vorbit de una de alta pana fata s-a scuzat la toaleta. Amicul s-a asigurat ca nu mai e in campul lui vizual, mi-a pus o mana pe umar, mi-a facut din ochi si a soptit, de parca ii era frica sa nu-l auda altcineva: Nu-i asa ca-i frumoasa?
Recunosc ca am ramas putin blocat, baiatul e chiar de treaba in ciuda unui ego nemasurat, asa ca mi-ar fi parut rau sa-l ranesc. I-am spus repede printre dinti ca tipa deja se intorcea: Poate cand e nervoasa.
Ma simt dator cu o explicatie fata de el pentru ca stiu ca a ramas cam nedumerit daca i-am facut fetei un compliment sau nu. Era un banc care se termina cam asa: Nu exista femeie urata ci doar barbat care nu a baut destul. Eu as zice altfel: Nu exista femeie urata ci doar femeie care nu s-a enervat destul.

Mihai, nu dispera, atat timp cat rujul e pe gulerul tau nu ai de ce sa te temi.

EC

Zilele astea am avut placuta ocazia de a intra in contact cu un grup de turisti englezi. Oameni de toate varstele de 16 pana la 45 cred. Am vrut sa-i duc la un film, nu la Multiplex ci in vechea sala din Piata Unirii, care mi se pare mult mai potrivita pentru un grup de turisti straini. Din motive obiective nu am mai reusit sa facem lucrul acesta, nu am ratat insa ocazia de a-i intreba daca merg des la cinema. Mi-au spus ca nu, motivul principal fiind lipsa timpului.

La cateva zile dupa am pus aceeasi intrebare unui grup de prieteni romani. Raspunsul a fost deasemenea negativ, dar motivatia a fost mai mult una materiala.

Iata ca avem 2 grupuri de oameni din societati diferite, care spun pas unei activitati recreative. Unii nu au bani sa se distreze altii nu au timp. Se pare ca orice am face bine nu va fi. Daca am avut perioade in care nu aveam pe ce cheltui banii, acum nu avem ce cheltui, mergem spre o societate in care ne va lipsi motivatia de a cheltui?

Rezolutii pentru 2007

A sosit vremea rezolutiilor. A listelor nesfarsite de dorinte pe care vrem sa le indeplinim in anul ce a venit. Lista de anul acesta va fi putin diferita. Nu vreau o masina mai frumoasa, o bicicleta mai usoara si nici cooler la silentios. Vreau doar sa le multumesc prietenilor ca au fost alaturi de mine in anul ce a trecut si sa le cer iertare ca nu am fost alaturi de ei de fiecare data cand au avut nevoie de mine.

Acum o sa ma intrebati unde sunt rezolutiile iar eu o sa va raspund ca tocmai le-am enumerat.

La Multi Ani!