Astazi m-am intalnit cu un fost coleg de liceu. Nu ne mai vazusem de vreo 3 ani asa ca ne-am oprit la o barfa mica. Cum vremea nu era chiar cea imbietoare am zis sa mergem undeva inauntru. Tipul mi-a spus ca trebuie sa se intalneasca cu prietena si ca ma invita si pe mine la bere. Cum nu sunt omul care sa refuz pleasca am acceptat. Ne-am intalnit am vorbit de una de alta pana fata s-a scuzat la toaleta. Amicul s-a asigurat ca nu mai e in campul lui vizual, mi-a pus o mana pe umar, mi-a facut din ochi si a soptit, de parca ii era frica sa nu-l auda altcineva: Nu-i asa ca-i frumoasa?
Recunosc ca am ramas putin blocat, baiatul e chiar de treaba in ciuda unui ego nemasurat, asa ca mi-ar fi parut rau sa-l ranesc. I-am spus repede printre dinti ca tipa deja se intorcea: Poate cand e nervoasa.
Ma simt dator cu o explicatie fata de el pentru ca stiu ca a ramas cam nedumerit daca i-am facut fetei un compliment sau nu. Era un banc care se termina cam asa: Nu exista femeie urata ci doar barbat care nu a baut destul. Eu as zice altfel: Nu exista femeie urata ci doar femeie care nu s-a enervat destul.
Mihai, nu dispera, atat timp cat rujul e pe gulerul tau nu ai de ce sa te temi.
