Eternal Heroes vs Lich

AMR 4

Nu mi-a displacut Avatar-ul lui James Cameron dar m-a si plictisit intr-o oarecare masura, poate si din cauza imensei publicitati care i-a fost facuta. Pana si parintii mei m-au intrebat de film si pentru ei ultimele noutati sunt ce da Protv-ul sambata seara. Consecinta a a cestui fapt, salile de cinema s-au umplut pana la refuz chiar si in oraselul nostru, lucru admirabil pentru o populatie educata cu dc si mai curand torrents. Acest lucru s-a datorat poate si tehnologiei 3D care patrunde putin cate putin in viata noastra, si cum pe torrente nu gasesti ochelari a trebuit sa mergem la cinema.
In alta ordine de idei nici Hurt Locker nu m-a i mpresionat foarte tare. Sigur, nu a fost un film prost, dar parca e ridicat in slavi in mod artificial datorita contextului politic actual si mai putin a valorii intrinseci. Faptul ca a fost amanat atat amar de vreme pentru o sansa la aceste premii iarasi in scade din merite, cel putin in opinia mea.
Ce vreau sa spun este ca anul acesta parca as merge in alta directie. Nu e distractiv sa iei partea favoritilor asa ca votul meu merge catre fratii Coen si a lor A serious Man. Si inainte de Avatar si Hurt Locker as mentiona si The Blind Side. Asa, ca sa fie.

Eternal Heroes

Acesta este un pamflet. Orice asemanare cu fapte si personaje reale este pur intamplatoare. Nici un animal nu a fost ranit in producerea acestui clip. Make love not warcraft!

Hartia va fi albastra

Remember

War. War never changes

Mi s-a cam acrit de patriotismul american si de eroismul soldatului detasat in Irak, Afganistan sau mai stiu ce zona de interes strategic pentru Unchiul Sam. Macar la noi cei plecati acolo sunt vazuti de majoritatea oamenilor drept ceea ce sunt, adica mercenari. Eticheta de erou nu impaca in mintea mea cu ce se petrece dincolo.

Trecand peste aceste probleme The Hurt Locker a reusit sa ma tina intr-o stare de tensiune continua gratie a doi factori: Kathryn Bigelow si Jeremy Renner. Determinanta pentru acest lucru este chiar scena de deschidere a filmului, extrem de lunga dar regizorul reuseste in mod admiral sa aduca acest lucru in avantajul sau pentru ca fiecare secunda trecuta adauga la bagajul emotional totul culminand cu explozia din final care elibereaza intr-un fel intreaga energie acumulata in scena. Pe parcursul filmului ajungi sa astepti acea explozie dar in acelasi timp sa te si temi ca acea explozie ar putea veni, un paradox exploatat cu succes si pe care se bazeaza defapt intreaga ecranizare. Renner nu este neaparat impresionant dar are meritul de a livra o prestatie solida in concordanta cu intensitatea actiunii.

Filmul mai are un merit, acela de a ma face sa aud de Generation Kill o miniserie de 7 episoade care mi-a adus aminte de Band of Brothers ca si subiect dar mai important din punct de vedere calitativ. Daca in The Hurt Locker actiunea se petrece dupa ocupatia Irakului in Generation Kill urmarim aventurile unei companii din zilele invaziei, totul incepand in Kuweit si terminandu-se la Baghdad.