My Best Friend's Girl (2008) 5/10

In continuarea periplului meu masochistic prin cinematografia actuala mi-am oprit privirea asupra titlului de fata. Intamplarea a facut sa nu-l vad singur, cel putin nu la inceput. Cam 30-45 de minute a rezistat inainte sa-mi spuna sa cautam altceva. Nu stiu de ce dar acele prime minute mi s-au parut chiar cele mai bune din film, defapt as categorisi intreaga productie drept decenta, cel putin pana la ultimele 15-20 de minute care sunt intradevar groaznice. Imi e greu sa-mi dau seama cum au putut sa strice in halul asta o productie nu buna, dar oricum suportabila.

Ideii in sine nu-i lipseste ceva potential. Tank (Dane Cook) are o slujba neobisnuita. Atunci cand cineva se desparte de prietena el este persoana apelata. Ce face, este aproape o arta, invita persoana respectiva la o intalnire care merge atat de prost incat singura solutie care ii ramane nefericitei este sa-si sune fostul iubit si sa-l primeasca inapoi. Tank face ca restul oamenilor sa arate bine prin contrast, lucru laudabil de altfel. Situatia sufera modificari atunci cand intervin sentimentele si o simpla slujba aduce implicare emotionala. Dupa cum am spus ideea are ceva potential dar din pacate se pierde undeva pe la mijloc.

Protagonistilor (Dane Cook si Kate Hudson) le lipseste pana si cea mai elementara legatura, nu exista nici un fel de vibratie intre ei si ce este mai grav nici macar nu incearca sa o mimeze. Daca de la Cook nu aveam mari pretentii, Kate Hudson inca nu se regaseste de nici un fel de la Almost Famous incoace. Si e destul de grav pentru ca iata incep sa se faca aproape 10 ani de atunci. Pe alocuri apare si Jason Biggs care incepe incet incet sa devina marca unei incercari umoristice nereusite. Ca sa nu fie totul chiar de rau il remarc pe dolofanul Alec Baldwin care in ciuda aparitiilor episodice reuseste sa ridice filmului deasupra liniei de trecere. M-a facut interesat de "30 Rock" pe care il voi incerca cu proxima ocazie.

Young People Fucking (2007) 5/10

Titlul nu are cum sa nu atraga cateva priviri ghiduse, mai ales cand il intalnesti pe raftul cu comedii si nu in coltul rezervat adultilor. Asta nu inseamna ca poti sa-ti lasi pustanul de 5 ani jumatate sa-l urmareasca dar pe cel de 14 cu siguranta. Cel mai probabil s-a intalnit deja cu o parte din situatiile portretizate in film si mai mult de o pereche de sani goi si un posterior masculin nu e de vazut. As zice chiar ca e dezamagitor la acest aspect avand in vedere asteptarile ridicate de titlu.

Povestea este ca nu este nici o poveste. Cinci parteneri, trec prin etapele premergatoare sexului, sexul in sine si taclaua de dupa. Filmul este fractionat pe 6 capitole (preludiu, stimulare, sex, interludiu si epilog) fiecare cu 5 povesti separate (cuplul, fostii, prietenii, prima intalnire si colegii de camera).

Pe alocuri interesant, alte ori nu prea este suficient de scurt cat sa nu plictiseasca si sa provoace cate un zambet la intervale regulate.
Regizorul elvetiano-canadian Martin Gero este mai cunoscut pentru munca sa ca scenarist in cadrul seriei pentru televiziune "Stargate: Atlantis" dar de dovada suficient potential ca sa ma declar interesat de un eventual urmator proiect al sau. In paranteza fie spus sunt si un fan moderat al serialului.

Pineapple Express (2008) 4/10

Dupa un Snow Angels aproape bun, David Gordon Green da cu bata-n balta cu aceasta productie. Nu e corect sa impingem toata vina asupra sa, mare parte apartine scenaristului Evan Goldberg si Seth Rogen. Seth Rogen de la care aveam ceva pretentii dupa un Superbad relativ decent si un Knocked Up chiar bunicel. Pe alocuri sunt cateva gaguri reusite, dar in principal in prima parte situatiile sunt cel mult jenante si nu prea amuzante. A doua jumatate e in genera ceva mai alerta, mai multe gaguri pe cm patrat de pelicula, cateva replici hilare si nu in ultimul rand un joc actoricesc aproape decent. Nu e de mirare ca am urmarit prima parte intr-un interval de 2 zile, cu lungi pauze, finalul vizionandu-l intr-o singura transa.

Filmul incepe pretentios cu un experimentat militar din anii 50 pentru fabricarea un super drog. Fast forward pana in zilele noastre cand produsul experimentului loveste piata consumatorilor de droguri recreative. Fara prea multa logica, Dale Denton si dealarul sau Saul Silver ajung in mijlocul unui conflict dintre 2 bande rivale de traficanti, conflict care se incheie la fel cum a inceput, in interiorul locatiei secrete unde a inceput totul.

Vazut cu prietenii poate fi pe alocuri decent, chiar m-am gandit pentru un moment sa-i dau o nota de trecere. Din fericire prima parte absolut ingrozitoare mi-a ramas adanc intiparita in minte si in ciuda relativei salvari din final trebuie sa se multumeasca cu un 4. Sa-i zicem un 4,50 si dupa cum zicea profesoara mea de romana "rotunjesc in sus doar daca vreau eu". Si eu nu vreau.

Quantum of Solace (2008) 5/10

Sunt un fan al filmelor Bond, si am fost inca dinainte de perioada Connery care ramane totusi Bondul meu favorit. Brosnan nu mi-a displacut si l-am apreciat cat de cat pe Craig in Casino Royale. Filmul mi-a placut ceva mai mult dar oricum nu m-a dat pe spate. Am sperat totusi ca e o noua era si ca incepand cu al doilea film va veni si progresul. Cat de mult am putut sa ma insel.

Ca fan care a vazut toate filmele de cel putin o data (multumesc pe aceasta cale postului Antena 1 care le-a difuzat intr-o perioada cand inca se mai facea televiziune acolo) imi este greu sa numesc un Bond mai slab decat acesta.

Are atat de multe hibe ca nu stiu cu care sa incep. Filmele Bond nu sunt caracterizate printr-un scenariu elaborat dar cu acesta au reusit sa se scufunde in cele mai adanci ape ale mediocritatii. Nu are nici un fel de noima, nici inceput si nici sfarsit. Tema centrala este razbunarea dar ni se ofera atat de putine detalii incat mai mult trebuie sa ghicim printre randuri, cine, cum, ce, de ce si cu cine.

Pastrand drumul trasat de Casino Royale, Craig intruchipeaza rolul unui antierou suparat pe viata, pe moarte si pe lume in general. Nu ar fi fost o abordare rea daca s-ar fi petrecut ceva mai mult timp pe intriga, daca ni s-ar fi schitat niste motivatii sau niste aspiratii. Asa suntem pusi inca din prima scena cu Bond pe o parte, indivizii rai de cealalta parte, urmeaza o scena de actiune condimentata de explozii si in final cei rai o incaseaza. Scena se repeta de-a lungul filmului de 5-6 ori cu mici variatiuni dar in cele din urma rezultatul este acelasi.

S-a pierdut de tot savoarea de Bond (un Aston Martin nu e de ajuns). Nu mai avem gadgeturi inteligente, nu mai avem femei sexy (bine, avem una dar relatia cu Bond este insuficient dezvoltata, sau mai degraba deloc) si cel mai grav nu-l mai avem pe acel Bond acid si sarmant in acelasi timp pe care l-a imaginat Fleming. Ce ramane? Un film de actiune, e drept cu efecte de calitate dar din pacate nimic mai mult.

Care si actiune e artificial creata prin cadre accelerate taiate brusc si des. Nu se mai construieste, nu se mai creeaza, se taie si se lipeste. Si avem adrenalina. Sigur, se poate obtine si asa rezultatul dorit dar am spus, ramane in urma o senzatie de artificial si de fortat de care nu pot scapa. Si Bond nu a fost despre asta.

Actorii fac si ei ce pot, mare lucru nu le pot reprosa pentru ca efectiv nu au cu ce lucra. Timpul petrecut pe dezvoltarea personajelor este eliminat astfel ca o sa ma feresc sa mentionez negativ pe cineva. As spune totusi ca nu am fost deloc impresionat dar ca dupa parerea mea vina apartine in principal regizorului si apoi scenaristilor.

Nu am avut Bond anul acesta. Poate data viitoare.