"Ti-a placut?" m-a intrebat o prietena dupa ce am iesit de la film. Intrebarea nu are un raspuns facil. Nu poti sa ai o stare de satisfactie dupa ce vezi filmul, nu e o productie de duminica la care sa te relaxezi. In aceasta privinta e mai aproape de un documentar, fara a fi veridic desi vrea sa lase aceasta impresia. Voi reveni asupra acestui aspect. Ce vreau sa spun este ca nu am putut afirma "Da! Mi-a placut!". In acelasi timp daca as spune ca nu mi-a placut as risca sa fiu neinteles. Sa zicem ca am apreciat unele aspecte, am fost dezamagit de altele si per total filmul m-a impresionat foarte mult.Inainte de a trece mai departe vreau sa anunt ca recenzia de mai jos e construita pe premisa ca cititorii au vazut deja filmul. De obicei scriu pentru cei care nu stiu daca sa se duca la film sau nu. Acum va recomand din capul locului sa va duceti. Nu pentru ca e un film romanesc, nu pentru ca a fost premiat la Cannes ci pentru ca e un film care merita sa fie vizonat.
Filmul a beneficiat de o imensa publicitate. Lucru foarte bun pentru ca am vazut foarte multi oameni in sala. Lucrul acesta se intampla cam de doua ori pe an si doar in cazul marilor francize hollywood-iene. Ca un film romanesc a declansat o asemenea frenezie e cu adevarat admirabil. Din pacate, cred ca cel putin jumatate din cei prezenti in sala nu erau foarte siguri la ce se duc. Nu, nu e filmul ala cu americanii, nici cu revolutia si desi orbiteaza in jurul unui avort nu e nici despre asta. Nu sunt aratate circumstantele, motivele si nici macar nu e dezbatuta moralitatea actiunii. Pur si simplu exista si accentul e pus pe relatiile dintre oameni din perioada finala a comunismului si in special pe influenta regimului asupra oamenilor.
Se face acest lucru intr-un mod rece, impartial, am spus mai sus asemanator unui documentar. Ce vedem e foarte realist, atat de realist incat lasa impresia de artificialitate. Nu pot spune ca imi aduc aminte mare lucru despre acea perioada, eram mult prea mic dar toate povestile, toate legendele, toate cliseele daca vreti legata de acea perioada se regasesc aici. Si mai mult nu inseamna obligatoriu mai bine. E ca o poza in comparatie cu o pictura. Infatiseaza acelasi lucru, poza este foarte realista, cuprinde toate detaliile surprinde realitatea asa cum e ea. Pictura are o valoare artistica, floarea nu trebuie sa fie neaparat galbena, ciobitura din colt nu trebuie sa fie vizibila ca sa ne dam seama ce reprezinta. Surprinde o iluzie a realului. Filmul cade in pacatul prezentarii realitatii asa cum e, fara artificii. Cred ca in functie de persoana poate sa prinda sau nu. Eu nu sunt un fan al cinematografiei romanesti de dupa revolutie, cu atat mai putin a celei de dinainte, si intr-un fel m-am cam saturat de eternul subiect al comunismului asa ca nu prea m-a prins.
Camera a fost un alt lucru deranjant. Aproape fiecare scena este filmata dintr-o bucata, camera fie ramane fixa in timp ce protagonistii trec prin cadru fie ii urmeaza in timp ce se deplaseaza. Nu pot sa inteleg logica din spatele acestei alegeri. La nivel de scena e de inteles, de exemplu spre final avem goana printre blocuri, e intuneric, tensiune, aici camera care se balanseaza dintr-o parte in alta contribuie din plin la atmosfera. O alegere foarte buna, e partea mea preferata din tot filmul. La fel amintesc si scena ospatului, camera fixa pe cei doi in timp ce pe margine restul invitatilor discuta, beau, mananca. Scena impresioneaza puternic si din acest motiv, o mare bila alba. Dar de ce se abuzeaza de asa ceva? Este o scena la inceput cand Otilia alearga pe culoarul caminului. Nu e o scena tensionata, nu e ceva important, e pur si simplu un drum de la punct A la punct B. Se putea face simplu si frumos. S-a ales insa incarcarea scenei cu tremurici, ba chiar si un spectaculos efect prin care camera ramane fixa la un moment dat si Otilia se indeparteaza. Un fel de sa o facem pentru ca putem.Tot la capitolul acesta notez prezenta unor mici inceputuri de subplot: biletul din autobuz, mama doctorului, briceagul luat din geanta si buletinul uitat. Aceste mici derapaje desi lasa impresia ca ar putea duce undeva sunt abandonate repede si apoi trec in uitare. Pentru un timp insa, creeaza in mod magistral o stare de incertitudine, de tensiune. Oare ce vrea sa faca, il omoara? Duce buletinul la politie? Parintii lui sunt doctori, oare felcerul nostru nu e si el invitat? Politia cere buletinul, daca il da pe al lui? Sunt mici detalii care apar la un moment dat, ne fac sa ne gandim la ele si apoi dispar fara urma. Nu stiu daca toate au fost gandite asa, sau unele lamuriri au disparut dupa montajul dar rezultatul imi place. E un mod foarte eficient de a mentine starea de incordare. Ca tot am vorbit de montaj am remarcat doua scene taiate extrem de brutal. Nu stiu daca asa a fost gandit filmul sau e din vina celor de la cinema dar a lasat o impresie foarte proasta. Ca si cum banda ar fi fost taiata cu foarfeca si apoi lipita la loc. Cred ca ramane de vazut cand se va lansa DVD-ul.
Distributia, fara sa contina nume rasunatoare, lasa o impresie foarte buna. Cel putin cele doua fete (Anamaria Marinca si Laura Vasiliu) si Bebe (Vlad Ivanov), cu un mic plus pentru cel din urma, care e ireprosabil. E primul film in care il vad (nu pun la socoteala Second in Command -ul lui Van Damme) dar m-a impresionat inca din masina. Chiar, la acel moment, i-am spus unui prieten ca e cel mai bun de pana acum. Ulterior si fetele si-au mai dat drumul la joc totul culminand cu excelenta scena a confruntarii din camera de hotel. Ar mai fi cateva personaje secundare in nevoie de putina cizelatie dar nu poate iesi totul perfect. Si oricum, impactul lor este prea mic pentru a influenta ceva.
Ma uit la ce am scris pana acum si vad ca m-am axat mai mult pe ce nu mi-a placut. E intentionat acest lucru din mai multe motive. In primul rand pentru ca tind sa fiu oarecum mai critic cu filmele romanesti. Si cu atat mai mult cu cat acesta e chiar numit de multi cel mai bun film romanesc. Fara sa-i neg esenta de o calitate indiscutabila nu pot sa nu remarc detaliile care din punctul meu de vedere nu au mers chiar la tinta. E adevarat ca marile filme tind sa fie despre drame umane dar imi doresc un film romanesc care sa se impuna in Vest fara sa fie socant. Fara sa fixeze camera pentru secunde bune pe un fetus de 4 luni, 3 saptamani si 2 zile.
