vineri, 12 septembrie 2008

Metropolis (1927) 9/10

Metropolis nu este un film pe care sa-l urmaresti cu placere dar este un film pe care iti este imposibil sa nu-l apreciezi. Este o portretizare a luptei ideologice dintre capitalism si comunism avand drept arena un ipotetic metropolis al viitorului. Orasul este format din doua zone. Prima, de o curatenie imaculata este populata de intelectuali. Locatia este idilica, zgarie nori, sosele suspendate si locuri de distractie. A doua, aflata aproape in subteran este murdara, cu strazi inguste pe care mase de oameni tristi fac drumul casa-loc de munca la fiecare zece ore. Contrastul este evident, surprinde insa lipsa totala a oricarei forte politienesti. Mi s-a parut prima data extrem de ciudat ca locuitori de jos isi accepta traiul mizerabil. Apoi am realizat ca pe de o parte oamenii habar nu au de traiul confortabil de la inaltime si pe de alta parte chiar daca ar sti le lipseste vointa sa faca ceva. Sunt doar niste roboti care repeta mecanic zi de zi sarcini aparent lipsite de importanta fara a se intreba de ce.

Maria (Brigitte Helm) este singura persoana care incearca sadirea sperantei in inimile muncitorilor. Ea incearca sa explice ca muncitorii de jos si ganditorii de sus fac parte din acelasi organism si ca au nevoie doar de un mediator pentru a se uni. Acel mediator poate fi tanarul Freder (Gustav Fröhlich) care paraseste viata luxoasa de la inaltime in cautarea dragostei.

Filmul mut este in opinia mea o extensie a cartii, spre deosebire de cel vorbit care este o evolutie. Intr-o carte autorul tine fraiele, povestea urmeaza fagasul stabilit de el dar lipsesc imaginile. Astfel, mintea e libera sa zburde, ne putem imagine diferite peisaje, personaje, decoruri si chiar scene intregi. In aceeasi masura, filmul mut urmeaza directia stabilita de autor. Lipsa sunetului lasa insa in sarcina noastra umplerea unor goluri. Suntem liberi sa ne inchipuim dialogurile si sa interpretam liber ce vedem pe ecran intr-o masura mult mai mare decat a unui film vorbit unde de cele mai multe ori imaginatia este ingradita.

Din punct de vedere al imaginii filmul este o adevarata desfatare. Efectele sunt de o prospetime uluitoare si asta fara a se folosi strop de CGI. Am ramas mult mai impresionat vizual de o simpla intrepatrundere a doua scene din acest film decat de toate efectele din 300. Pur si simplu nu exista comparatie, e arta pura, si arta are aceeasi calitate indiferent de varsta.

Influenta acestei productii asupra cinematografiei este extinsa, o sa amintesc doar cateva titluri care si-au gasit inspiratia in lucrarea lui Fritz Lang: Modern Times, Frankenstein, Blade Runner, Akira, Dr. Strangelove.

Sunt filme pe care le poti rezuma in 2 enunturi. Sunt filme pe care le poti rezuma in doua cuvinte ba chiar sunt filme care pot fi caracterizate printr-un singur cuvant. Metropolis nu poate fi caracterizat nici in intr-o carte intreaga cu atat mai putin in cateva paragrafe de aceea ma voi opri aici. Indemnul meu nu este doar sa urmariti acest film ci sa incercati sa-l pretuiti.