
Maria (Brigitte Helm) este singura persoana care incearca sadirea sperantei in inimile muncitorilor. Ea incearca sa explice ca muncitorii de jos si ganditorii de sus fac parte din acelasi organism si ca au nevoie doar de un mediator pentru a se uni. Acel mediator poate fi tanarul Freder (Gustav Fröhlich) care paraseste viata luxoasa de la inaltime in cautarea dragostei.
Filmul mut este in opinia mea o extensie a cartii, spre deosebire de cel vorbit care este o evolutie. Intr-o carte autorul tine fraiele, povestea urmeaza fagasul stabilit de el dar lipsesc imaginile. Astfel, mintea e libera sa zburde, ne putem imagine diferite peisaje, personaje, decoruri si chiar scene intregi. In aceeasi masura, filmul mut urmeaza directia stabilita de autor. Lipsa sunetului lasa insa in sarcina noastra umplerea unor goluri. Suntem liberi sa ne inchipuim dialogurile si sa interpretam liber ce vedem pe ecran intr-o masura mult mai mare decat a unui film vorbit unde de cele mai multe ori imaginatia este ingradita.
Din punct de vedere al imaginii filmul este o adevarata desfatare. Efectele sunt de o prospetime uluitoare si asta fara a se folosi strop de CGI. Am ramas mult mai impresionat vizual de o simpla intrepatrundere a doua scene din acest film decat de toate efectele din 300. Pur si simplu nu exista comparatie, e arta pura, si arta are aceeasi calitate indiferent de varsta.
Influenta acestei productii asupra cinematografiei este extinsa, o sa amintesc doar cateva titluri care si-au gasit inspiratia in lucrarea lui Fritz Lang: Modern Times, Frankenstein, Blade Runner, Akira, Dr. Strangelove.
Sunt filme pe care le poti rezuma in 2 enunturi. Sunt filme pe care le poti rezuma in doua cuvinte ba chiar sunt filme care pot fi caracterizate printr-un singur cuvant. Metropolis nu poate fi caracterizat nici in intr-o carte intreaga cu atat mai putin in cateva paragrafe de aceea ma voi opri aici. Indemnul meu nu este doar sa urmariti acest film ci sa incercati sa-l pretuiti.