Hitchcock este probabil primul regizor pe care l-am apreciat cu adevarat. The Birds a ocupat multa vreme locul fruntas in topul preferintelor mele. Cel putin pana am trecut de varsta de 10 ani si atentia mi-a fost atrasa de Bloodsport cu Van Damme. North by Northwest l-am vazut prima data putin dupa revolutie, la Cinemateca. Tata mi-a spus, vezi ca e un film cu spionaj in seara asta. Ce-s putea dori mai mult un copil de 8 ani? E inutil sa mai spun ca filmul mi-a ramas atat de bine intiparit in minte, incat astazi, la a patra vizionare mi-am amintit exact reactiile pe care le-am avut prima data. Cum l-am invidiat pe Cary Grant pentru raspunsurile ironice si sangele rece. Cum am ras fara oprire la goana nocturna sub influenta alcoolului si cum am ramas mut cand Thornhill s-a trezit cu arma crimei in mana pentru ca mai apoi sa izbucnesc in ras la declansarea blitz-ului. Intreg filmul este ca un carusel care te poarta cu maiestrie cand in sus, cand in jos, aproape fara nici o intrerupere. Razi, te sperii, devii nedumerit, iar razi, iar te sperii, aplauzi si apoi rosesti cand trenul intra in tunel.Spre deosebire de alte productii ale maestrului, North by Northwest nu lasa mult loc interpretarilor. Ceea ce vezi e ceea ce primesti. O pelicula de actiune condimentata cu mister si umor fin servita cu o garnitura romantica. Este inutil sa cautam simbolistica sau intelesuri ascunse, tot ce avem de facut este sa ne aseazam in fotoliu si sa lasam filmul sa se desfasoare.
Roger O. Thornhill (Cary Grant), un director de marketing din New York este confundat cu un agent secret si rapit de un grup de spioni. De aici actiunea se precipita, Roger incearca la inceput sa dovedeasca ca s-a facut o greseala, dar in cele din urma este nevoit sa preia rolul agentului George Kaplan, timp in care este urmarit de-a lungul Statelor Unite de spioni inamici si agenti federali deopotriva. Singurul ajutor il gaseste in bratele frumoasei Eve Kendall (Eva Marie Saint) care poarta deasemenea un secret.
Jocul actorilor nu are un rol primordial aici, accentul cade mai mult pe actiune si dialog. Nu pot sa spun nimic negativ la acest capitol, fiecare isi face treaba exemplar si faptul ca reusesc acest lucru fara a atrage prea mult atentia e un mare plus. Ar fi totusi scena urmaririi din debut, acolo Cary Grant face un numar de calitate dar am ras prea mult ca sa fi avut timp sa remarc altceva.
Filmul e filmat aproape in intregime in studio dar decorurile sunt extrem de spectaculoase si in acelasi timp foarte credibile. Poate singura exceptie ar fi scena urmaririi amintita mai sus, dar dupa cum am spus, acolo Cary Grant e elementul principal si nu masina sau drumul. O scena foarte importanta, goana prin campul de porumb cu avionul in spate a fost executata pe teren si asta doar pentru ca era imposibila realizarea in studio cu acelasi nivel de detaliu.
Fanii filmelor clasice sunt sigur ca nu l-au ratat. Pentru cei care nu au gasit placerea vizionarii acest clasici acest film este ocazia perfecta. Cuprinde elemente definitorii pentru acea epoca dar in acelasi timp este suficient de dinamic pentru a nu plictisi.
