Cu toate ca are o intindere de doar 96 de minute filmul poarta o imensa incarcatura sufleteasca. In acest interval atat de scurt se decide viata unui om si mai mult decat atat, fiecare reuseste sa invete ceva despre persoana de langa el si chiar despre el. A reusit sa ma faca sa reflectez mult dupa ce distributia a disparut de pe ecran.Filmul este povestea a 12 jurati care trebuie sa decida daca soarta unui tanar acuzat ca si-ar fi ucis tatal. In debutul filmului judecatorul ii avertizeaza ca in cazul in care il gasesc vinovat, tanarul va fi condamnat la moarte. In joc nu este doar libertatea unui om ci chiar viata lui. Primul vot al juratilor este de 11 in favoarea condamnarii si 1 impotriva. Pentru stabilirea unui verdict este nevoie de unanimitate.
Distributia, fara sa contina nume foarte sonore (cateva exceptii) duce greul acestui film. Practic intregul film se desfasoara in spatiul unei camarute astfel ca responsabilitatea scenaristului (Reginald Rose) si actorilor este foarte mare. Primul s-a descurcat excelent, dialogul este suficient de vioi pentru a nu plictisi, ba mai mult, in multe momente tensiunea atinge paroxismul mai ceva ca dupa o secventa de actiune.
Scenariul foarte bun ar fi fost inutil daca actorii nu ar fi reusit transmiterea lui marelui public. Dar echipa celor 12 (Martin Balsam, John Fiedler, Lee J. Cobb, E.G. Marshall, Jack Klugman, Ed Binns, Jack Warden, Henry Fonda, Joseph Sweeney, Ed Begley, George Voskovec, Robert Webber) izbuteste pe deplin acest lucru. Si mai mult decat atat, fiecare luat in parte e o personalitate distincta cu bune si rele dar impreuna alcatuiesc un singur personaj, dupa umila mea parere cel mai bun personaj colectiv din istoria cinematografiei. Este aproape imposibil sa nu ne regasim in cel putin unul dintre persoanje.
Regizorul Sidney Lumet a avut deasemenea o sarcina extrem de dificila. Dupa cum am mentionat, filmul are in mare 12 personaje si intreaga actiune se petrece intr-o camera. Astfel, coordonarea camerei de filmat este extrem de importanta si regizorul foloseste din plin toate trucurile meseriei pentru a alinia unghiul de filmare cu desfasurarea actiunii. Daca la inceput camera priveste de undeva de sus cu superioritate spre final unghiul de filmare este mult mai jos, mai umil, pentru a accentua parca si mai mult incertitudinea si zbuciumul interior a celor 12 jurati.
In final nu are importanta cine este criminalul ci mai degraba cat de siguri sunt juratii ca acel criminal este acuzatul.
