Imi plac animatiile ceva de speriat. Ma uit la tot ce apare si mai mult, incerc sa revad cat mai multe din animatiile copilariei. Cred ca mi se trage de la tatal meu, care urmareste si acum, cu aceeasi placere eternele episoade cu Tom and Jerry. Cand am vazut primele impresii legate de lansarea lui Ratatouille mi-am zis ca merita sansa sa fie vazut in cele mai bune conditii asa ca am asteptat proiectia la cinema, proiectie care a coincis cu lansarea DVD-ului. Cel putin in coltul uitat de lume in care traiesc.Remy (voce Patton Oswalt) este un tanar sobolan binecuvantat cu un dar al mirosului si gustului foarte dezvoltat. Stie sa recunoasca fiecare ingredient dintr-un produs culinar si in consecinta dezvolta o pasiune destul de neobisnuita pentru gatit. Mentorul sau este bucatarul francez Auguste Gusteau (voce Brad Garrett) si Biblia sa, cartea acestuia, Anyone Can Cook. Pasiunea lui Remy nu este insa impartasita de numeroasa sa familie. Un accident la gatit are drept consecinta ruptura involuntara dintre Remy si familie, acesta se trezeste dintr-o data izolat de familie dar in acelasi timp in postura de a-si indepli visul de o viata, acela de a fi un mare bucatar.
Filmul urmeaza reteta Pixar cunoscuta, dar in acelasi timp ofera si suficienta originalitate pentru a nu se confunda cu
Finding Nemo sau The Incredibles. Nu as zice ca nu e amuzant, umorul exista din belsug, dar parca nu are aceeasi importanta ca in productiile mai sus mentionate. In schimb personajele sunt mai bine conturate, cel putin eroul Remy reprezinta un nou standard in domeniu. Faptul ca nu poate vorbi cu oamenii pentru a-si transmite dorintele a fortat graficienii sa-l inzestreze cu o mimica de exceptie. Totul pare foarte natural si nu avem nevoie de nici un fel de subtitrare pentru a intelege ce se petrece in mintea eroului.Acest lucru e facilitat si de evolutia tehnicii. Din punct de vedere tehnic filmul este fara repros. Pana acum Final Fantasy: The Spirits Within a reprezentat pentru mine un punct de referinta in domeniul animatiei asistatate. Ratatouille stabileste insa noi standarde in domeniul fotorealismului. Peisajele arata absolut impresionant, au fost momente cand ma intrebam daca nu cumva au inserat cadre reale, atat de uluitor arata totul. Din fericire de multe ori sunt introduse in cadru elemente specifice animatiei care ne amintesc ca totusi nu urmarim o pelicula filmata in ciuda faptului ca producatorii au inserat si cateva efecte specifice camerei de filmat (efect de focalizare, zoom progresiv).
Fara a-l nominaliza la titlul de cea mai buna animatie ever, cred ca Ratatouille merita mai mult decat o mentiune onorifica. Este fara indoiala cea mai buna animatie din acest an si un semn ca studiorile Pixar nu si-au pierdut indemanarea in ciuda faptului ca nu prea au parte de concurenta pe segmentul lor de activitate. De urmarit impreuna cu fetita, taticul bunicul sau pisica.
