Cred ca am imbatranit. Stiu ca acum cativa ani, cand am vazut pentru prima data acest film am fost placut impresionat. Ba chiar am ras cu pofta la el. Astazi filmul nu a reusit sa-mi smulga nici macar un zambet. Ba chiar am fost foarte aproape sa-l inchid dupa primele cadre. Motivul este foarte simplu, Jonathan Tucker care pe langa ca este un actor slab e si teribil de enervant. Cand l-am vazut facand cuplu cu James DeBello, care este cel putin la fel de slab, mi-a venit sa ma duc in lumea mea. Din fericire am rezistat primului impuls si i-am dat filmului o sansa. Pana la urma, prima impresie a fost cea corecta, filmul este slab dar in acelasi timp ma bucur ca l-am revazut pana la capat. Mi-am amintit unul dintre motivele pentru care filmul mi-a placut, dialogul spumos.Chiar daca umorul nu m-a mai prins de aceasta data, dialogul mi s-a parut la fel de savuros. E surprinzator cum Michael Davis - scenaristul a reusit sa impleteasca acest dialog pe alocuri excelent cu o poveste de o penibilitate extrema.
Matthew (Jonathan Tucker) o intalneste pe fata visurilor sale in timpul unei pene de curent in lift. Dimineata, ea nu mai este, dar el stie ce are de facut. Trebuie sa o gaseasca si sa-i spuna cat de mult o iubeste. Singura problema este ca nu i-a vazut fata, si caminul respectiv adaposteste 100 de potentiale iubite. Poate sa o gaseasca pe aleasa inimii sale?
+ Dialogul savuros
+ Katherine Heigl singura persoana din film care reuseste sa-si joace rolul
+ Din cele 100 de fete 99 arata superb si ultima dintre ele nu are nevoie decat de putin machiaj pentru a fi la inaltimea colegelor
- Cuplul Jonathan Tucker - James DeBello
- Nici macar baiatul rau Johnny Green nu e credibil. Mai mult amuza decat sperie.
- Michael Davis e mai slab ca regizor decat ca scenarist
