Imi amintesc cu placere cum mergeam acum 15 ani cu familia la Motel. Era locul unde evadam la umbra racoroasa a unui copac, cu privelistea orasului la picioare. Ulterior am inceput sa cutreier padurile din jurul Iasului pe bicicleta. Pareau nemarginite.
Astazi sunt aproape de nerecunoscut. La marginea padurii de la Ciric se construiesc blocuri, aeroportul mananca din ce in ce mai multi copaci. Lucrurile sunt si mai tragice in zona Bucium. Zone intregi sunt defrisate fara mila, unde mai ieri traiau doar copaci seculari vedem acoperisul unei case sau rotunjimea unei antene de satelit.
Acum mai putin de un an, in zona manastirii Tarata s-a organizat un concurs de DownHill. Astazi, toata zona este ingradita si se disting inceputurile unei temelii. Daca lucrurile vor continua asa singurii copaci pe care ii vor vedea copiii nostri vor fi cei din parcul Copou si padurea va fi doar o imagine din documentarele Discovery Channel.
