In ciuda faptului ca a fost difuzat de cateva ori si la televizor si chiar am dorit sa-l vad pana astazi nu am reusit. Prima data mi-am amintit tarziu de el si cand am deschis televizorul mai erau doar 25 de minute. A doua oara l-am vazut de la inceput, dar undeva pe la jumatate am fost nevoit sa plec. A treia oara a fost cu noroc, am vazut varianta DVD, fara a mai fi restrictionat de programul tv.Filmul nu ne poveste cum e sa-ti intalnesti jumatatea si sa stii din prima clipa ca iti vei petrece toata viata alaturi de ea. Ba din contra, cei doi protagonisti au nevoie de mai bine de 12 ani pentru a invata sa se iubeasca. Harry (Billy Crystal) e un cinic care gaseste intotdeauna replica potrivita. Sally (Meg Ryan) e o romantica care prefera sa vada jumatatea plina a paharului. Se intalnesc de mai multe ori in decursul anilor dar devin prieteni abia dupa ce fiecare trece printr-o dezamagire sentimentala, Sally isi paraseste iubitul care nu vrea ca relatia lor sa evolueze si Harry trece printr-un divort. Pe masura ce devin mai apropiati se confrunta cu problema enuntata de Harry la prima lor intalnire: O femeie si un barbat nu pot fi prieteni fara ca sexul sa intervina in relatia dintre ei.
Scenariul scris de Nora Ephron e punctul forte al acestui film. Cu asa material si un actor mediocru ar putea sa se descurce, dar Billy Cristal e departe de a fi mediocru si rezultatul e memorabil. Meg Ryan e si ea la inaltime dar nu pot sa trec peste sentimentul ca este eclipsata de Billy la mai toate capitolele. Poate exceptand scena orgasmului din restaurant, pe cat de comica pe atat de improbabila. Daca Sally, ca personaj singular nu spune mare lucru, langa Harry straluceste cu adevarat.
