Nu e unul dintre cele mai cunoscute filme cu Pacino, dar e unul in care acesta reuseste un rol excelent. E un clasic, si se vede diferenta intre cum joaca Pacino aici si cum joaca in filme mai recente ca Ocean's Thirteen, Any Given Sunday sau chiar The Devil's Advocate. E drept ca si rolul i se potriveste ca o manusa, un Frank Serpico mai batran si cu alte probleme.Frank Keller(Al Pacino) e un politist apropiat de varsta pensionarii. Sotia l-a parasit pentru un coleg de serviciu si isi varsa amarul unei vieti neimplinite intr-un pahar de bautura. I se repartizeaza cazul unui criminal in serie, presupus femeie, care isi alege victimele dupa anunturile matrimoniale in versuri. Ajutat de partenerul sau Sherman (John Goodman), pune propriul anunt in ziar in speranta ca va reusi astfel sa dea de urma criminalei prin recoltarea amprentelor de pe pahare. Lucrurile se complica cand se intalneste cu Helen Cruger (Ellen Barkin), una dintre suspecte, de care se simte atras implacabil si cu care impartaseste o chimie aparte. Este macinat de frica ca ea ar putea fi criminalul dar in acelasi timp este ingrijorat ca ar putea sa nu fie si ca ar putea fi sansa lui sa fie fericit.
Legatura dintre Pacino si Ellen este foarte puternica, in fiecare scena in care se apropie aproape simti atractia si tensiunea sexuala dintre ei doi. Acest lucru e relevat excelent de unghiurile de filmare inspirat alese de regizorul Harold Becker precum si de coloana sonora care aproape ne transpune in acea perioada. Filmul reprezinta exemplu perfect despre cum un cuplu de actori pot ridica valoarea unui film doar prin simpla prezenta pe ecran.
