Am copilarit cu cartile lui Sven Hassel. Am si acum in biblioteca intreaga colectie, zdrentuite de la cat de mult le-am citit. Parca mai ieri stateam sub plapuma si citeam la lumina lanternei aventurile plutonului de nelegiuiti din Regimentul 27 Blindate. Porta, Legionarul, Micutul, Batranul, Sven, au fost eroii copilariei mele. Nu mica mi-a fost bucuria cand am pus mana pe acest film. Asteptarile pentru el au fost insa pe masura, nu e o sarcina usoara sa redai atmosfera descrisa de Sven Hassel, nu e chiar la indemana oricui sa interpreteze personaje ca Porta si Legionarul.Din pacate filmul esueaza la ambele capitole, atmosfera nu e deloc cea pe care mi-o imaginam cand citeam cartile. In primul rand actorii nu vorbesc germana, lucru care le scade din credibiltate. E greu sa-ti imaginezi un soldat neamt vorbind engleza. As fi putut trece peste acest detaliu daca macar ar fi vorbit o engleza curata, dar din pacate o mare parte din actori sunt sarbi. Nu poti crea o atmosfera de razboi autentica cand soldatii germani vorbesc engleza cu accent sarbesc. Apoi avem personajele, Sven de exemplu cred ca e foarte bine portretizat, exact cum mi-l imaginam, din pacate rolul sau este minor. Micutul are insa parte de un rol major si e departe de a fi cum mi-l imaginam. Este, cum sa spun...prea mic...e departe de matahala pe care mi-o imaginam cititnd cartile. Deasemenea Batranul pare extrem de tanar, nu se incadreaza deloc in imaginea sergentului experimentat cu sotie si copil acasa. Porta e OK, desi parca puteau cauta un actor ceva mai urat. E unul dintre personajele care dau savoare filmului, in aceeasi proportie ca si in carti.
Povestea urmeaza oarecum firul cartii Blindatele Mortii, filmul fiind promovat si sub titlul de Wheels of Terror. Eroii sunt trimisi intr-o misiune sinucigasa in spatele frontului pentru a distruge un tren care transporta combutibil pentru tancurile sovietice.
Fiind o coproductie americano-englezo-yugoslava e de inteles faptul ca bugetul nu le-a permis crearea unor efecte speciale spectaculoase. Avem cateva explozii si nimic mai mult. Undeva pe la nivelul lui Noi, cei din linia întîi a lui Sergiu Nicolaescu. Nu e chiar ce ma asteptam, cred ca e nevoie de un buget urias pentru satisfacerea imaginatiei mele, dar pentru o ora si 40 de minute m-am simtit din nou copil, si asta e mare lucru.
+ Incearca sa redea atmosfera cartilor
+ Porta e la inaltime
+ David Carradine imobilizeaza camera in aproape fiecare scena in care apare
- Unii actori sunt neinspirat alesi
- Esueaza in a crea o atmosfera de razboi credibila
- Unele din vehiculele folosite nu isi au locul in acea perioada sau de acea parte a liniei de front
