"Eu am o mare probleme cu filmele asiatice, toate personajele imi par la fel, imi vine greu sa-mi dau seama cine e unul si cine e celelalt."
Asta am spus despre alt film dar se potriveste aici ca o manusa. Ba chiar cu atat mai mult aici deoarece apar si unele probleme. Prima dintre ele ar fi ca sake-ul si cinematografia nu se impaca. Daca un regizor afumat poate sa faca un film bun, cand licoare ajunge si la cabina de montaj lucrurile se complica. Numarul de personaje principale e foarte mare, cred ca sunt vreo 10 pe care trebuie sa le ai in vedere si faptul ca firul narativ e impanat de flashback-uri in care personajele sunt mai tinere si in consecinta arata diferit nu ajuta mai deloc. Deasemenea la fiecare zece minute avem un fade to black si ecranul e ocupat de un forum online unde diversi anonimi fac conversatia pe tema cantaretei Lily Chou-Chou. Si ca bonus uneori avem si scene filmate cu o camera de mana, in care imaginea tremura mai ceva ca Intercontinentalul la cutremur.
In general nu cred ca e bine sa stii prea multe lucruri despre un film inainte sa-l vezi, strica cam toata placerea vizionarii. In cazul acesta insa, e obligatoriu sa incepi vizionarea informat pentru ca altfel risti ca pe la jumatatea filmului sa te intrebi daca nu cumva ai adormit si ai pierdut o parte esentiala a story-ului care sa-ti explice cine sunt si ce fac pustii aia de pe ecran.
Filmul se deschide cu Yuichi (Hayato Ichihara) intr-un camp de orez ascultand in casti muzica vedetei pop Lily Chou-Chou. Ulterior aflam ca respectivul are in administrare un site dedicatat vedetei sub pseudonimul de Philia. Sub acest pseudonim stabileste o e-relatie cu numitul Blue Dog cu care imparte pasiunea pentru cantecele cantaretei.
In viata reala, Yuichi, impreuna cu prietenii sai jefuiesc batrani in metrou sau fura cd-uri din magazin pentru a plati taxa de protectie batausului scolii, Shusuke Hoshino (Shûgo Oshinari).
Flashback, Yuichi si Hoshino, buni prieteni, se indragostesc de aceeasi fata, Yôko Kuno (Ayumi Ito) lucru care le trezeste interesul pentru Lily Chou-Chou. Reusesc sa "faca rost" de niste bani si iau drumul insulei Okinawa pentru o vacanta de vis impreuna cu o companie feminina potrivita.
Se intorc acasa, clasa a 8-a, Hoshino are un conflict cu batausul numarul 1, reuseste sa-l rezolve si e promovat Tata lor. Transformarea e surprinzatoare, ajunge sa terorizeze nu doar fostul prieten Yuichi dar preia si "contractul" prostituatei de 14 ani Shiori (Yû Aoi).
Avem si un subplot in care fetele rele poarta pica pianistei Kuno, conflict care se termina destul de prost pentru cea din urma intr-o fabrica abandonata.
Finalul are oarecum sens, Philia si Blue Dog se intalnesc la un concert Lily Chou-Chou si Hoshino este deconspirat.
Cam asta ar fi un mic rezumat. Trebuie sa recunosc ca am citit mai mult de 2 review-uri pana am reusit sa fac toate aceste conexiuni. Daca as fi stiut asta din timp, si nu as fi avut handicapul de a nu intelege ce se intampla pe ecran probabil ca as fi avut timp sa apreciez imaginea de o calitate artistica remarcabila, jocul credibil al tinerilor si nu in ultimul rand muzica superba. Asa insa, e greu sa apreciezi fineturile cand nu stii cine cu cine joaca si nici cat e scorul. Probabil ca asta a fost si ideea regizorului si scenaristului Shunji Iwai. Povestea ar fi putut fi transmisa si intr-un mod mai facil, fara a-i periclita valoarea artistica. A ales insa varianta dificila, asa ca doar o mana de oameni pot aprecia filmul la adevarata lui valoare din prima vizionare. Restul, eu ma includ aici, sunt multumiti ca au trecut peste cele 2 ore si jumatate si se jura ca inainte de a se mai apuca de un film de genul aceste se vor documenta temeinic.
