Emilio Estevez, fiul mult mai celebrului actor Martin Sheen si in consecinta fratele mai mare a lui Charlie Sheen. Spre deosebire de cei doi, Emilio si-a pastrat numele de nastere si nu l-a adoptat pe cel de scena, Sheen. Nu s-a remarcat in mod deosebit ca actor si incercarile sale de regie nu au dat rezultatele scontate. Cine ar fi crezut ca e capabil nu doar sa inceapa un astfel de proiect gigantic, dar sa si-l termine. Firul are o natura epica nu neaparat prin lungimea sa cat mai degraba prin bogatia firelor narative care se intrepatrund in ziua alegerilor prezidentiale in California cu cel a senatorului Robert F. Kennedy. Nu e o sarcina usoara sa portretizezi unul dintre cei mai iubiti americani din toate timpurile, dar sa o faci apeland doar la imagini de arhiva si personaje secundare e pur si simplu nebunesc. Totul se petrece intr-o singura zi in incinta hotelului Ambassador din Los Angeles.Filmul beneficiaza de o lista aproape nesfarsita de nume, nu neaparat valoroase (desi sunt cateva) dar aproape toate cunoscute. De la Laurence Fishburne (bucatarul care a trecut prin multe, bune si rele) pana la Anthony Hopkins (receptionistul pensionat care nu vrea sa renunte la serviciu) trecand prin Heather Graham (telefonista care are o aventura cu managerul hotelului), Joshua Jackson (managerul de campanie pentru RFK), Ashton Kutcher (un hipiot cu prea multa iarba la dispozitie), Lindsay Lohan (care se casatoreste cu Elijah Wood pentru ca acesta din urma sa nu fie luat pe front) si de ce nu, Demi Moore (o vedeta care si-a depasit apogeul si isi varsa amarul in alcool). Am enumerat doar cateva personaje, sunt mult mai multe, si modul in care povestile lor se intersecteaza cu imaginile de arhiva cu RFK e impresionant.
Ca cateva mici exceptii, as nominaliza aici pe Sharon Stone si Demi Moore actorii fac o treaba remarcabila. Am fost placut surprins de Lindsay Lohan, arata in acest film ca sub o indrumare potrivita poate trece drept o actrita decenta. Acelasi lucru il pot spune si despre Ashton Kutcher dar la el am remarcat asta odata cu The Butterfly Effect. Nu vreau sa trec cu vederea si prestatiile actorilor mai putin cunoscuti, intre care straluceste Freddy Rodríguez in rolul chelnerului care ar prefera sa asiste la un meci de baseball decat sa fie implicat in festivitatile din jurul zilei de 6 iunie 1968.
Cu tot acest amalgam de istorioare nimeni nu se indoieste ca eroul zilei, si de altfel, protagonistul fimului nu este altul decat Robert F. Kennedy. Finalul este cu adevarat cutremurator, avem ca fundal sonor unul din discursurile senatorului si pe ecran camera trece de la unul la altul, vedem figuri socate, figuri impietrite, fete indurerate, toti acei oameni in aparenta atat de diferiti impart aceleasi sentimente sub lumina tragicului eveniment.
