Un alt film care mi-a marcat copilaria. Dupa ce am vazut Top Gun faceam grupuri de copii pe biciclete, unii dintre noi eram americani altii erau rusi. Scopul era sa ajungem in spatele adversarului pentru cateva secunde, timp in care consideram ca l-am doborat si iesea din joc. Nu mai trebuie sa va spun ca baietii buni erau pentru noi americanii, in ciuda apropierii geo-politice de URSS.Cred ca aveam un ochi critic format inca de pe atunci pentru ca nu prea am urmarit cu atentia romanta dintre Maverick (Tom Cruise) si Charlie (Kelly McGillis). Tot ce ma interesa erau luptele aeriene, ce se petrece la sol confera un interes minim.
Maverick si copilotul sau Goose (Anthony Edwards) sunt alesi pentru un stagiu de pregatire la cea mai prestigioasa scoala de aviatie pentru Marina, Top Gun. Maverick este tipul pilotului rebel care se crede stapanul inaltimilor si executa tot timpul manevre spectaculoase dar foarte periculoase incercand sa demonstreze ca este cel mai bun din lume. La Top Gun, principalul sau rival este Ice (Val Kilmer) un pilot la fel de talentat dar mult mai rece si calculat.
Mare parte din actiunea filmului are loc in aer unde pilotii sunt angajati in dueluri furioase intre ei, cu instructorii si in 2 randuri cu aparate MiG 28 inamice in largul Oceanului Indian. E foarte greu sa transferi pe pelicula o batalie aeriana, asa numitul dogfight. Nu suntem obisnuiti cu o lume complet 3D. Aparatele fac miscari aparent haotice, sus-jos, stanga-dreapta, stanga-jos, intoarcere la 180 de grade etc. E meritul regizorului Tony Scott ca a reusit sa puna o oarecare ordine in acest haos, unghirile de filmare excelent alese si montajul inspirat au ajutat mult la mentinerea unei perspective asupra luptei fara a lasa impresia ca avioanele urmeaza un traseu bine stabilit ca un tren pe sine.
Din pacate nu pot spune acelasi lucru si despre scenele de la sol. Principalul vinovat pentru subtirea lor este echipa de scenaristi (Jim Cash si Jack Epps Jr.). Daca personajele sunt oarecum interesante si cu ceva potential dialogurile sunt plictisitoare in cel mai bun caz. Practic o suma de clisee aruncate pentru a umple golul dintre doua secvente aviatice. Totul, incepand cu duelul verbal dintre cei doi piloti si pana la relatia amoroasa dintre Maverick si Charlie geme de stereotipuri la fiecare cadru. Coloana sonora este insa destul de solida pe parcursul intregului film, lucru care face trecerea la scenele terestre mai putin dureroasa. De altfel filmul a castigat un premiu Oscar pentru melodia Take My Breath Away.
Am gasit pe internet o multime de referinte privitoare la elementul homo-erotic din Top Gun. Mai jos opinia lui Tarantino despre adevaratul plot din Top Gun.
Tom Cruise mi-a lasat o impresie buna, la fel ca si Val Kilmer. Remarcatul meu este insa Anthony Edwards. I-am recunoscut vocea din primele cadre dar mi-a luat mai bine de jumatate da film sa-mi dau seama de unde imi este atata de familiara. Raspunsul este Dr. Mark Greene din ER. Regret ca a avut o soarta similiara in ambele show-uri.
Homo-erotic sau nu filmul a reprezentat o excelenta reclama pentru Marina Americana care s-a confruntat cu o crestere a cererilor de inrolare imediat dupa lansarea filmului. Din acest punct de vedere a fost un real succes. Raman cu satisfactia ca filmul castiga in calitate direct proportional cu inaltimea fata de sol.
