Ce faci daca te trezesti izolat intr-o cladire cu teroristi la fiecare colt? Daca te cheama John McLane ii elimini unul cate unul si la final pleci intr-o limuzina cu sotia la brat. Pentru Bruce, Die Hard a insemnat accesul in panoplia eroilor de poveste alaturi de clasici ca Charles Bronson si Clint Eastwood dar si Sylvester Stallone sau Arnold Schwarzenegger.Nu mai tin minte cand l-am vazut prima data, dar sunt sigur ca astazi nu l-am vazut ultima data. O data la cativa ani il revad cu aceeasi placere ca in prima zi. E unul din filmele de actiune favorite. Stiu ca prima data cand l-am vazut am incercat in van sa reproduc celebra replica: Yippee-ki-yay, motherfucker! Abia la a treia vizionare am reusit si o intreaga vacanta de vara am folosit-o cu orice ocazie. Ba chiar am molipsit si o serie de prieteni, cu mentiunea ca li s-a parut cam lunga si au folosit doar partea a doua.
Regizorul John McTiernan mai avea in palmares productia Predator, un alt film de actiune cu un super erou asa ca liniile de baza pentru un asemenea film ii erau cunoscute. Personajele sunt cam subtirele in general, poate doar teroristul Hans Gruber (Alan Rickman) iese oarecum in evidenta si bineinteles taica Bruce. In rest avem fie fete pentru decor, cascadori care au sarcina sa moara cat mai spectaculosi sau idioti care nu fac decat sa-i puna pe cei doi intr-o lumina mai buna. Avem actiune, dar nu in exces, e unul din lucrurile pe care le-am apreciat la acest film. Nu-l vedem pe Bruce curatand 10 oameni din 3 lovituri, totul se intampla treptat, pas cu pas. Deasemenea unul dintre punctele forte ale acestui film este duelul psihologic, jocul de-a soarecel si pisica intre John McLane si Hans Gruber, fiecare stralucit in felul sau.
Pentru o actiune fluida s-au facut cateva concesii la capitolul veridicitate. Foarte rar aceste concesii de scot putin din atmosdera dar de cele mai multe ori nu atrag atentia. Cine se mai gandeste la fizica cand maestrul John se zbantuie agatat de furtumul unui hidrant la 40 de etaje inaltime?
