
Pierre Peders (Steve Buscemi) este un jurnalist politic fortat sa faca un interviu cu o vedeta a lumii mondene. Aceasta postura ii displace profund, si nu scapa din un prilej de a aminti persoanei intervievate, Katya (Sienna Miller), acest lucru. Cum era de asteptat, animozitatea dintre ei nu ajuta la stabilirea unui contact profesional si actrita pleaca in tromba. La scurt timp dupa aceasta, Pierre are un accident de masina, accident provocat intr-o oarecare masura de ea si este invitat in apartamentul vedetei. De aici filmul se transforma intr-un joc de-a soarecele si pisica, fiecare asumandu-si pe rand rolul pradatorului si a vanatului.
Scenariul nu este fantastic desi premisele de la care pleaca sunt destul de promitatoare. Cand actiunea se muta in apartament devine fantezist, incredibil si improbabil. Ce m-a facut insa sa vad filmul pana la capat e prestatia protagonistilor. Defapt, toata productia se invarte in jurul celor doi, e aproape un demo tehnologic in care este interesat mai mult sa vezi ce rezoltie are imaginea decat ce vrea sa exprime. Buscemi reuseste sa fie la inaltime, ramane credibil pe toata durata filmului. Desi a facut si roluri mai bune, cred ca e prima data cand il vad intr-un rol atat de central, genul de rol care defineste intregul film. Poate surprinzator, dar si Sienna Miller se descurca mai mult decat onorabil. Ce-i drept are o sarcina mai usoara, joaca un rol care cred ca ii este oarecum familiar din viata reala dar oricum primeste respectul meu. Un actor jucand rolul unui alt actor, nu-mi pot imagina un rol care sa ofere mai multa libertate de exprimare si de improvizare.
Il recomand pentru ca este altceva, nu se fac multe filme de genul acesta centrate pe doua caractere si pe coliziunile dintre acestea. Mi-a placut ca si optiune la celelalte productii comerciale dar nu o sa-l mai vad a doua oara si nici nu cred ca o sa mi-l amintesc 3 luni de acum incolo.