Natasha Martin (Nadia Bjorlin) este cantareata/mecanic/pilot si se trezeste implicata in cursele organizate de un grup de milionari plictisiti. Alaturi de ea il avem pe Carlo (Nathan Phillips), eroul proaspat intors din Irak hotarat sa puna ordine in viata fratelui sau mai mic, Jason (Jesse Johnson). Mai importante sunt insa vehiculele. Alaturi de vedeta Ferrari Enzo (imi place sa cred ca masina s-a simtit atat de jenata ca a participat intr-o asemenea productie incat a dat cu capul de primul zid) am remarcat Porsche, Ford GT, Sallen, Lamborghini, Koenigsegg si doua Mercedes SLR McLaren. Multe dintre ele sfarsesc destul de prost, in accidente pe cat de inutile pe atat de dureroase pentru mine, ca privitor.
Dupa cum am spus mai sus filmul are un story sublim care lipseste cu desavarsire. In teorie se balmajeste ceva despre o ofacere cu bani falsi, un client nemultumit si cateva amenintari cu moartea. Totul e folosit doar ca rama pentru expunerea masinilor luxoase, a silicoanelor si a colagenului. Macar daca ar fi iesit cursele cum trebuie. Dar de unde. Aceeasi reteta patentata de The Fast and the Furious cu saltul camerei de la schimbatorul de viteze la pedale si daca avem noroc, pentru o jumatate de secunda avem ocazia sa urmarim si putin fum de la cauciucuri. Asta pana cand una din masini calca stramb si o vedem cum se rasuceste prin aer pentru a se zdrobi de caldaram in zgomot de fier contorsionat.
Cum in CV-ul Nadiei figureaza Days of Our Lives si nici restul castingului nu are cu ce se lauda asteptarile mele erau situate foarte jos. Nu am fost absolut deloc dezamagit, actorii sunt exact de slabi mi-am imaginat. Un plus pentru masini care in unele scene au fost mai expresive decat cei din spatele volanului.
Ca sa nu inchei fara sa zic nimic bun am sa remarc soundtrack-ul care fara sa fie senzational e totusi cu cateva clase peste restul. Daca va plac masinile recomand The Fast and the Furious, inclusiv Tokyo Drift. Cred ca si Torque merita o mentiune in comparatie cu nulitatea aceasta.
