vineri, 7 septembrie 2007

The Fifth Element (1997) 6/10

Luc Besson a scris scenariul pentru acest film pe vremea cand era la liceu. M-am gandit ca e un amanunt important care justifica o parte din prezentele stranii de pe ecran. The Fifth Element nu e un film SF oarecare desi la o privire superficiala asa ar putea fi categorisit. E greu de explicat ce este, film de actiune, parodie, drama, comedie nici una si toate la un loc.

Doua sute de ani in viitor, Korben Dallas (Bruce Willis) isi conduce linistit taxiul intr-un New York futuristic cu masini zburatoare in care problema traficului nu a fost rezolvata in ciuda faptului ca benzile de mers se intind acum pe verticala. La un moment dat se trezeste cu un pasager neasteptat, Leeloo (Milla Jovovich) care are intreaga politie pe urme. Please help! rostit de o voce rugatoare e suficient pentru ca Korben sa apese acceleratia si sa se afunde in smogul de la nivelul solului in incercarea de a salva misteriosul pasager.

O data la 5.000 de ani raul suprem vine sa inghita Pamantul. Singurul lucru care ne poate apara e o arma construita de o rasa de extreterestri binevoitori, arma formata din cele patru elemente (vant, apa, pamant, foc) si un catalizator. Acest catalizator, al cincilea element este nimeni alta decat Leeloo. Lor li se opune Emanuel Zorg (Gary Oldman) care are o agenda oarecum diferita.

Povestea filmului e destul de simplista, fara prea mari pretentii. Taria acestui film se gaseste in imagine, sunet si persoanje. Personaje care, desi nu sunt desenate foarte complex au o caracteristica aparte. Korben atrage prin imaginea de om obisnuit, Leeloo prin lipsa de naturalete si Zorg prin aspectul fizic.

Din punct de vedere vizual filmul arata fantastic. De la efectele speciale si pana la costumele futuriste desenate de Jean-Paul Gaultier pot fi caracterizate simplu prin doua cuvinte, curata arta. Nu stiu cat de practic e sa vinzi mancare chinezeasca intr-o barca aeriana sau cat de comod e un vesmant format din cateva panglici pe corp dar in mod sigur arata memorabil.

Mare parte din coloana sonora e compusa de Eric Serra cu influente din Orientul Mijlociu si contribuie din plin la atmosfera. Scena recitalului solistei Plavalaguna (Maïwenn Le Besco) e impartita brusc in doua, cand ritmul trece de la clasic (Aria of 'Lucia di Lammermoor) la pop (The Diva Dance). Scena coincide cu lupta dintre Leeloo si extraterestrii mangalores, lupta coregrafiata in acordurile Divei.

Vreau sa incep lista remarcatilor din acest film cu Chris Tucker. Rolul DJ-ul de sexualitate nedefinita si cu voce pitigaiata i se potriveste perfect. El e enervant si fara sa faca efort, partea buna e ca in acest film exact acest lucru trebuie sa faca, sa fie enervant si ii iese de minune. Bruce Willis nu dezamageste si Gary Oldman e de asemenea la inaltime. Din pacate cei doi nu intereactioneaza absolut deloc, as fi vrut sa vad un duel cu Chris Tucker arbitru. La inceput Milla e destul de inspirata in postura persoanei pierdute si dezorientate. Nu mi-a placut ca la sfarsit actingul ei nu a suferit modificari prea mari desi circumstantele erau altele. Daca fac o medie iese oricum o nota buna.

Lumea creata de Luc Besson nu este una credibila, e mai mult o parodie a lumii in care traim. Asta cred ca e trasatura principala a acestui film si motivul pentru care l-am apreciat.