Am vazut cam multe filme bunicele in ultima vreme, lucru care nu-mi este caracteristic. Trebuia sa dau si peste marul stricat. I Could Never Be Your Woman este o comedie romantica despre o femeie de 45 de ani (Michelle Pfeiffer) care se indragosteste de un barbat mult mai tanar (Paul Rudd). Trebuie sa recunosc ca ii simpatizez pe amandoi, defapt acesta a fost si motivul pentru care m-am pus sa urmaresc filmul.Inceputul a fost cum nu se poate mai prost, o Mama Natura (Tracey Ullman) incercand sa para amuzanta dar nereusind decat sa plictiseasa in cel mai bun caz sau sa enerveze in cel mai rau. Pe mine m-a enervat nu doar la inceput, ci la absolut fiecare aparitie. Regia si scenariul sunt opera americancei Amy Heckerling si face o treaba jalnica cu amandoua. Foloseste toate cliseele din carte, avem inclusiv scena probatului de haine la magazin (de mai multe ori chiar) si incalca cele mai simple norme de veridicitate. Ce conteaza ca personajele se comporta prosteste atat timp cat asigura doza de "umor" necesara scenei. Pacat ca Paul Rudd nu e Jim Carrey din Ace Ventura dar chiar si asa nu cred ca ar fi mers.
Am reusit totusi sa gasesc cateva pasaje aproape amuzante, cateva sclipiri de originalitate, dar prea putin pentru a conta cu adevarat. Un moment chiar am avut impresia ca filmul ar fi o parodie si trebuie sa recunosc ca nu mi-a displacut ideea. Pacat ca sunt foarte rare aceste momente si ramanem doar cu impresia ca ne-am pierdut timpul cu un film prost.
Cu un scenariu de asemenea nivel degeaba te cheama Michelle Pfeiffer, mai sus de genunchiul broastei nu urci. Se presupune ca pe masura ce imbatranesti si castigi notorietate ai mai multa grija de tine. Nu mai e foamea aia de bani si de faima, nu mai accepti chiar fiecare fituica care-ti pica in cale. Cu unii actori e exact invers.
